Plaga care va şterge România de pe pământ

Imoralitatea este plaga care - fără nicio exagerare - pune în pericol existenţa României. Aceasta mi-am propus să o demonstrez în câteva rânduri. De când Ţara noastră a intrat în Uniunea Europeană s-au votat şi se vor mai vota multe legi anticreştine. Pericolul major va veni atunci când Parlamentul României va adopta vreo lege care să legalizeze homosexualitatea. Atunci, va începe căderea, în sensul că spaţiul mioritic românesc dintre Nistru şi Tisa şi între Hotin şi Mare, Divinitatea nu va mai îngădui să se numească România, ci Sodoma sau Gomora. Sau, dacă numele va rezista, el va fi la fel de murdărit ca al celor două oraşe unde imoralitatea şi homosexualitatea deveniseră fireşti. Şi în aceste cetăţi nu mai era decât un singur drept: Lot.
Acum, Domnul Dumnezeu înclină, sau mai raţional spus, stă în cumpănă. Înseamnă că mai sunt cincizeci de drepţi în neamul nostru, sau poate mai mulţi. Drepţii şi sfinţii noştri care s-au jertfit şi au suferit în închisorile comuniste, ne-au lăsat ca testament să fim gata de jertfă, dar iată cum ne învaţă părintele Dimitrie Bejan: „Asta am încercat noi să facem, uneori cu murmure de protest, pentru care astăzi îmi dau seama la capătul efortului meu, că jertfa noastră nu a rodit pentru că a fost insuficientă. Vor mai fi necesare jertfe pe viitor, ştiind că o cetate poate fi mântuită dacă are în mijlocul ei 50 de drepţi”. Tot în cartea Bucuriile suferinţei, părintele ne spune din proprie experienţă că suferinţa este mântuitoare, numai dacă o acceptăm fără murmur.
Societatea contemporană a evoluat către trăirea moralei creştine, dar fără Hristos. Ne amintim, desigur, de codul etic comunist, care era o imitare a celor zece porunci, dar închinate şi subordonate unui dictator şi a unui partid unic. Şi dacă morala e fără Hristos, cui îi este subordonată şi închinată şi de cine este inspirată? Nu spunea francezul că diavolul a şoptit în urechile oamenilor vremii noastre că el nu există. Şi este perfect adevărat. Să mergem la atei şi să le vorbim despre iad… şi rai, şi de chinuri, sau despre satana ori antihrist. Vom vedea cât devin de irascibili, sau de zeflemitori, iar alteori se împăunează într-un soi de mândrie şi excedent de superioritate de îţi vine să fugi. Să insistăm şi să întrebăm: dacă omul s-a rupt de legătura dragostei lui Hristos, al cui servitor ajunge a fi? Este societatea contemporană creştină sau anticreştină? Dacă Parlamentul legalizează căsătoria între homosexuali - cum vom defini acea societate!?! Cum vom defini această societate, dacă s-a rupt de unitatea în adevăr, lipsind din centrul ei iubirea dumnezeiască? A cui morală va armoniza o societate cu homosexuali, a lui Hristos, sau a lui antihrist?
E strigător la cer! E limpede că cei care conduc lumea şi Uniunea Europeană nu sunt ai lui Dumnezeu. Îmi vine mereu în minte vorba lui Platon sau Socrate: „Un om care nu crede în Dumnezeu este ciuma societăţii”. Lucrurile stau aşa cum definea sfântul Averchie sfârşitul lumii: „Iată cum va fi sfârşitul lumii: o sălbătăcire de obşte şi o înfricoşătoare lipsă de simţire - care într-o oarecare măsură pot fi văzute deja de acum”. O spunea în 1906! Ce ar declara acum, dacă ar vedea totala nesimţire la care am ajuns.
E sigur că vom fi cuprinşi, noi ortodocşii, de marea masă a catolicilor şi a protestanţilor care formează populaţia Uniunii Europene. Grecii, românii, bulgarii şi sârbii, abia formăm vreo 50 de milioane de creştini ortodocşi, iar populaţia uniunii este de o jumătate de miliard. Sunt mai multe ţări mari din Europa care au votat această nefirească lege care permite căsătoria homosexuală. Şi au reuşit să amăgească prin viclenie poporul olandez, de pildă, fiindcă domneşte în Europa un flagel care se numeşte analfabetism religios. Suflarea majoritară a Europei a fost cucerită de idolii moderni, care sunt: societatea de consum, fotbalul, plăcerile trupeşte exacerbate la cotele paroxismului, maşinile, internetul, televizorul, telefonul mobil, sincretismul religios. Toate acestea şi multe altele, au intoxicat minţile creştinilor. Se conştientizează şi se vede cu ochiul liber că omul modern s-a lăsat să fie condus de simţuri şi nu de raţiune. Vom reuşi, noi ortodocşii, să impunem dreapta credinţă pe pământul Europei?
Ştim din Revelaţie şi Filocalie că numai „Duhul lui Dumnezeu şi dragostea adevărată şi sfântă are puterea de a întoarce sufletele la Dumnezeu şi de a-L face pe El cunoscut lumii, nu discursurile raţionale oricât ar fi de filantropice”. Am auzit şi o veste bună, şi anume că mai marii învăţământului românesc au cugetat să introducă o oră de patriotism în programa şcolară. Aşa domnilor, treziţi-vă până când nu vom afla că ni se va impune iar vreun dictat care să rupă vreo treime din Ardeal, că de cumpărat au reuşit să-l cumpere străinii în proporţie de 40 la sută. Dacă nu luptăm pentru reactivarea Ortodoxiei şi pentru înnoirea unităţii sufleteşti, atunci paraziţii, lacomii, masonii şi străinii vor face infern în viaţa României.

Categorie: