Poate sau nu poate comunitatea românească din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să influenţeze conturul viitorului?

La Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, în data de 26 ianuarie 2019, a avut loc, în organizarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), în prezenţa şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, întâlnirea reprezentanţilor comunităţilor româneşti din cele trei judeţe. În redactarea documentelor prezentate la această întâlnire, FCRCHM a ţinut seama de priorităţile comunităţilor româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, contorizate pe baza răspunsurilor primite la un chestionar direcţionat, la începutul lunii decembrie 2018, către conducătorii principalelor asociaţii nonguvernamentale, primari români, protopopi şi preoţi ortodocşi, directori ai unor instituţii de cultură şi ai şcolilor cu predare în limba română, consilieri judeţeni, conducători ai unor instituţii deconcentrate, lideri judeţeni ai principalelor partide politice.
Întrebările chestionarului au cuprins o gamă diversă de domenii (câteva exemple): Ce obiective prioritare ar trebui să cuprindă o viitoare strategie de dezvoltare durabilă a regiunii Carpaţilor de Curbură?; Care sunt modificările ce ar trebui efectuate în structura instituţiilor publice locale, judeţene şi centrale, pentru a putea asigura cadrul instituţional necesar păstrării şi afirmării identităţii româneşti, în judeţele în care românii sunt numeric minoritari?; Enumeraţi obiectivele şi lucrările de investiţii din localitatea Dumneavoastră care au nevoie urgentă de cuprinderea în programele de finanţare; Ce consideraţi că ar trebui întreprins pentru contracararea eficientă a ofensivei mediatice maghiare referitoare la istoria românilor şi la realităţile prezente din Transilvania?; Care sunt reglementările legislative care trebuie adoptate sau modificate, ale căror prevederi să asigure dezvoltarea economică, socială şi culturală a comunităţii Dumneavoastră, precum şi păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti, în judeţele în care românii sunt numeric minoritari?...
Din prelucrarea răspunsurilor la întrebările din chestionar s-au desprins concluzii importante, din care prezentăm câteva. De la început, trebuie precizat faptul că am avut un chestionar foarte greu de prelucrat, deoarece, sociologic vorbind, toate întrebările sunt de tip deschis, ceea ce te pune în faţa a câtorva sute de opinii, păreri şi variante imposibil de închegat în concluzii ferme. Totuşi, răspunsurile sunt sintetizate şi ordonate în material pe domenii, niveluri de competenţă instituţională şi pe cât posibil logic.
Deşi în răspunsuri sunt idei de investiţii pentru vreo 30 de ani, câteva concluzii generale se impun totuşi - şi o facem cu oarecare tristeţe, întrucât din punct de vedere al mentalităţii domină viziunea paternalist-pasivă, caracteristică statului asistenţial: unităţile economice şi locurile de muncă trebuie create de stat (ceea ce nu mai e posibil în economia de piaţă); cineva trebuie să aibă grijă de noi, să ne apere şi să ne îmbărbăteze, în vreme ce adversarii noştri ar trebui puşi la punct şi pedepsiţi de organele de ordine; iată viziuni care se apropie de imaginea statului paternalist. Avem în acest document mai mult un repertoar de dorinţe şi de lucruri care trebuie făcute de alţii; problemele economice ridicate, reale şi dureroase, sunt valabile şi pentru Teleorman şi pentru Vaslui, doar că statul s-a retras din economie şi nu va mai reveni - o dată pentru că n-are voie, conform Tratatului UE, a doua oară pentru nu mai este capabil s-o facă. Sugestiile de dezvoltare în baza economiei tradiţionale - lână, piatră, lemn - sună foarte bine, dar exprimă oarecum şi falia între generaţii - nimeni n-a amintit de informatică, cibernetică, robotică; nici Steve Jobs, nici Zuckerberg n-au ajuns multimiliardari cu torsul lânii, asta era în Anglia o industrie de secol XVII-XVIII.
Ideea este că trăim într-un spaţiu de luptă, unde învingătorii domină. Cum să câştigi respect, întreb, dacă de 20 de ani, la 1 Decembrie, pe cea mai lungă şi aglomerată arteră din Miercurea-Ciuc, fostă Florilor actuală Kossuth, există expuse 2 drapele naţionale? Zeci de familii locuiesc acolo, oameni cu funcţii, mulţi militari, grade mari, poliţişti etc.. Dacă în 20 de ani n-a apărut al treilea drapel - ce trebuie să facem? Până la urmă, oamenii trebuie să şi merite să lupţi pentru ei! Dacă majoritarii zonei văd că atâta curaj n-avem, să arborăm o zi pe an cele trei culori, în vreme ce ei se expun justiţiei şi amenzilor cu arborări ilegale, fireşte că nu ne mai bagă în seamă.
Pe de altă parte: concetăţenii maghiari, în percepţia noastră, sunt mai descurcăreţi, economia de piaţă se potriveşte mai bine firii lor, religiile protestantă şi catolică cultivă omul activ şi luptător, iar religia ortodoxă omul contemplativ şi pasiv. Am văzut, însă, mai sus că maghiarii şi secuii îşi prezervă caracteristicile identitare nu prin mijloace proprii, ci prin mijloace materiale, recte fonduri, oferite de stat: cel român şi cel maghiar; inclusiv fondurile din surse ale consiliilor judeţene şi administraţiei locale sunt repartizate tot din veniturile statului. Doar că ei au dreptul să fie asistaţi, pentru că oficial sunt declaraţi minoritari.
Există o asociaţie maghiară, Atlatszo Erdely Egyesulet, care a câştigat în instanţă ca UDMR să facă publică destinaţia a 28 milioane de euro primiţi în 6 ani (2011-2017) ca sprijin financiar guvernamental destinat comunităţii maghiare pe baza legii 544/2001 - o medie de 4,6 milioane euro/an. Dar sumele cresc constant, niciodată nu sunt mai mici decât în anul precedent. Evident, UDMR a rămas la fel de opac. Ca atare, nu ştim câţi bani a primit comunitatea maghiară înainte de 2011, nu ştim cât a primit în aceşti ani de la Budapesta. Putem estima cam la 46 milioane de euro fonduri primite în ultimii 10 ani numai de la Statul Român. Imaginaţi-vă ce ar fi putut face pentru conservarea şi întărirea identităţii românii din cele trei judeţe cu această sumă! Când am propus profesionalizarea măcar a secretariatului tehnic al Forumului am avut în vedere cine ne stă în faţă: în 2015 UDMR avea 150 de angajaţi, între care 30 de operator calculator, o forţă pentru propaganda on-line, şi 11 ziarişti pentru comunicare şi propagandă generală; un redactor avea salariul de 3.466 de lei, neîntâlnit nici la redactorii şefi din presa română din Harghita-Covasna. Preşedinţia UDMR are angajaţi 31 de referenţi. Ecartul dintre dotările umane şi tehnice, dintre posibilităţile materiale ale comunităţii româneşti şi ale celei maghiare se măreşte an de an, a devenit practic irecuperabil, iar asta nu înţeleg guvernanţii, că ne-au adus aproape în situaţia dinainte de 1918 cu banii din impozitele noastre.
Aşadar, nici maghiarii nu şi-au însuşit comandamentele statului liberal în care economia funcţionează după legile pieţii, comunităţile au grijă de ele însele şi oamenii au grijă de ei înşişi. Doar că ei fac, totuşi, ceva în plus faţă de noi: politică. Şi o fac mai bine şi mai eficient decât românii. Ajungem la vechea concluzie: ne trebuie în zonă oameni politici mai activi şi mai deştepţi - şi, evident, patrioţi. Pentru că maghiarii obţin aceste mijloace de la Statul Român, iar noi nu le obţinem, deşi ne considerăm îndreptăţiţi. Se ştie că marja de acţiune a organizaţiilor neguvernamentale este limitată nu doar de mijloacele materiale, ci şi de legi şi de conduita de bune practici instituită în Europa. Conlucrarea cu fratele mai mare, politicul, e necesară, aşadar, ca să fim mai eficienţi, cu condiţia ca fratele mai mare să nu se comporte ca atunci când părinţii nu-s acasă şi să ne ia farfuria din faţă.
Biroul de presă

Categorie: