POSTUL MARE

Postul Mare, sau Postul Paştilor, este perioada de pregătire pentru Sfânta Înviere a Domnului. Cel mai adesea este asemănată cu o călătorie duhovnicească înspre săptămâna Patimilor şi Înviere. În această perioadă liturgică a Triodului, se îmbină cele două feluri de postire, ascetic şi total, în vederea unirii dintre creştin şi Hristos cel înviat.
Scopul iniţial al postirii dinaintea Sfi ntelor Paşti a fost acela de a-i pregăti pe catehumeni să intre în biserică de Înviere, după ce erau botezaţi. Astăzi, pentru noi, cei care deja suntem creştini, a devenit o perioadă de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Postul Mare este caracterizat prin renunţarea la multe alimente, intensifi carea rugăciunilor publice şi particulare, îmbunătăţirea personală şi mai multă generozitate cu cei afl aţi în nevoi. Este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a căinţei, a curăţirii inimii şi minţii, de reîntoarcere către poruncile Domnului şi aproapele nostru.
Alimentele care nu sunt permise în această perioadă a postului, tradiţional, sunt carnea, laptele, brânza, ouăle, vinul şi untdelemnul. Deoarece din punct de vedere canonic postul este oprit sâmbăta şi duminica, vinul şi uleiul sunt admise în aceste zile, iar de Buna Vestire şi Intrarea Domnului în Ierusalim, pe lângă vin şi untdelemn, se dezleagă şi la peşte.
În zilele de luni până vineri, inclusiv, Biserica îndeamnă la ajun până seara. De aceea, ritualul de împărtăşire din această perioadă a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Ritualul împărtăşirii a fost destul de simplu la început, dar, în timp, slujba s-a înfrumuseţat, adăugându-se şi elemente din cadrul Sfi ntei Liturghii, ajungându- se la Liturghia Darurilor mai înainte sfi nţite de astăzi. Această Liturghie a fost atribuită Sfântului Grigorie Dialogul, deşi această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor, ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.
Dacă postul ascetic reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substanţială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului, postul total, sau ajunarea, este renunţarea totală la mâncare pe o perioadă scurtă de timp (o zi sau două), fi ind expresia de pregătire şi aşteptare. În acest sens, ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru primirea Sfi ntei Împărtăşanii.
Această perioadă a Postului
Mare se caracterizează prin:
- muzica din Biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare; - cântările şi imnurile amintesc cu deosebire de căderea noastră (dar şi posibilitatea ridicării prin harul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea fi rii noastre (precum şi putinţa de a depăşi aceasta prin harul lui Dumnezeu);
- slujbele sunt mai lungi, mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, ca: rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai Înainte Sfi nţite; - veşmintele preoţilor şi acoperămintele din Biserică sunt de culoare mohorâtă; - postul de bucate şi abstinenţa în viaţa sexuală (după sfatul duhovnicului), precum şi reducerea privitului la televizor, de exemplu, sunt o invitaţie de a investi energia noastră fi
- zică în cele duhovniceşti prin transformarea şi transfi gurarea ei prin milostenie, lecturi din Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti.
Toate aceste lucruri creează o prielnică atmosferă căinţei noastre. Pe parcursul acestui post rostim de foarte multe ori rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rostim Duminica Izgonirii lui Adam din Rai Gândindu-ne la episodul acesta din istoria neamului omenesc, nu trebuie să cădem în gânduri pătimaşe faţă de persoana Creatorului. Dumnezeu nu l-a lipsit pe Adam de cunoaştere, căci i-a spus că dacă va mânca din pom, atunci va muri (adică îi va fi rău). Domnul i-a spus că nu se cade să se coboare de la cunoaşterea prin contemplaţie la cunoaşterea prin făpturi. Omul, datorită vederii lui Dumnezeu, devine cu totul duhovnicesc şi mintea i se răpeşte la Cel mai presus de toate, uitând datorită frumuseţii şi bogăţiei care i se descoperă chiar de sine şi de cele vremelnice. Dar, când omul se apleacă la ştiinţa ce se desprinde din făpturi, atunci gustă şi din plăcerea simţurilor, iar sufl etul încet, încet se apleacă şi chiar se robeşte de desfătarea cea lumească. Acest lucru s-a întâmplat cu Protopărinţii noştri. Dumnezeu, fi ind liber faţă de afectele omeneşti (mânie, dorinţă de pedeapsă etc.), nu caută să-şi dovedească autoritatea faţă de Adam. Bunul Dumnezeu nu l-a izgonit pe strămoşul nostru pe pământ, căci chiar Raiul era pe teritoriul actualului Irak, ci l-a trimis să urce scara luminii, începând de la treapta unde căzuse prin alegerea şi starea pe care a ales-o. O povaţă pentru fi ecare dintre noi, pentru a ne ridica ca şi odinioară Adam, ne prezintă Sfânta Evanghelie: „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 14-21). Să iertăm, să postim, să fi m smeriţi şi să nu ne robim viaţa din pricina setei după avere - acestea reprezintă coordonatele unei vieţi sănătoase care ne asigură primirea în dar a arvunei Raiului. Să nu percepeţi greşit „izgonirea lui Adam din Rai”, că Dumnezeu se jertfeşte până la sfârşitul veacurilor pentru noi păcătoşii. Dumnezeu nu fuge de păcătoşi, ci îi caută ca să-i aducă în staulul Său. Însă, trebuie să acceptăm că nu putem primi de la El revelaţii peste măsura şi pregătirea noastră sufl etească. Dumnezeu ne oferă atât cât putem înţelege şi cât ne este de folos, căci El doreşte ca noi să locuim în acel locaş din cer pe care Lucifer, prin semeţia minţii, l-a pierdut. Aşadar, El ne fereşte în bunătatea Sa, chiar de ceea ce este rău în noi, lucru de care de cele mai multe ori nu ne dăm seama, ori Îl judecăm pe Dumnezeu pentru ceea ce n-ar trebui. Să ne asumăm, ca şi Adam cu Eva, calitatea şi statutul de copii ai Lui, ascultându-L şi iubindu-L ca pe un Tată. Pr. Cristian Vlad Irimia Parohia Covasna Staţiune ROMÂNIA POSTUL MARE (luni, 15 februarie - sâmbătă, 3 aprilie) de nenumărate ori la Canonul Sfântului Andrei Criteanul (în prima şi în a cincea săptămână) „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte- mă!”, ne aducem aminte, apoi, de Maria Egipteanca şi ne dăm seama că şi noi putem ajunge sfi nţi. Cu alte cuvinte, Biserica ne pune la îndemână tot ceea ce are ea mai frumos pentru ca noi să ne apropiem de Dumnezeu. Dacă prin nepostire Adam şi Eva au pierdut Raiul, înseamnă că noi, prin postire, prin ascultarea de Dumnezeu şi duhovnic şi Sfi nţii Părinţi, putem să-l dobândim.
Fie ca această perioadă de căinţă să o avem până la sfârşitul vieţii noastre, iar la sfârşitul acestui post să ajungem toţi la cunoaşterea Singurului Adevăratului Dumnezeu!