Prefect nou, probleme vechi

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.155, 28.03.2014

Prefectul judeţului Covasna a fost destituit - a explodat ştirea spre marea surprindere a multora, având în vedere că în timpul dominaţiei sale de peste un an, acesta a făcut mult rău, prin permanentele sale procese, prin campaniile demarate împotriva inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti, a reuşit să devină unul din cei mai mediatizaţi prefecţi din ţară, iar Trei Scaune s-a transformat într-un personaj frecvent, în general negativ, al posturilor de televiziune şi al ziarelor de limbă română, ca fiind cuibul etern al conflictelor, centrul secuilor care revendică autonomia. În calitate de reprezentant al puterii române, prefectul acesta a făcut tot posibilul ca noi să simţim cine este stăpânul pe meleagurile noastre, ale cui cuvinte, decizii contează, precum şi că trebuie să ducem câte o luptă separată pentru fiecare denumire maghiară de străzi, pentru fiecare inscripţie maghiară de pe sediul primăriilor din comune sau fiecare drapel secuiesc, iar în România care a soluţionat în mod exemplar problema minoritară, e mai bine dacă ne învăluim în tăcere, pentru că deşi suntem egali, există unii şi mai egali.
Nu el este primul care le-a declarat război administraţiilor locale, instituţiilor maghiare, însă mulţimea atacurilor sale este fără precedent. Deşi anul trecut, în momentul învestirii sale în funcţie, conducătorii maghiari au sărbătorit faptul că au reuşit să scape în sfârşit de predecesorul lui, Codrin Munteanu, tot cu reputaţie proastă, şi că în scaunul de prefect va ajunge un om cinstit, cu bun-simţ, care în calitate de fost primar cunoaşte bine şi înţelege problemele edililor, s-a dovedit în scurt timp că Dumitru Marinescu, cu jovialitatea sa proprie, este doar o marionetă, mai mult de atât, una de proastă categorie, care face orice ce i se cere, nu pune întrebări, nu are rezerve. Acum scaunul de prefect va fi ocupat din nou de un român cinstit, despre care se spune că este un bun specialist în domeniul său, ştie să vorbească şi în limba maghiară - însă forţele din culise sunt aceleaşi, iar dacă febra atacurilor se va calma, i se va datora nu persoanei prefectului, ci mai degrabă rolului guvernamental asumat de UDMR.
Situaţia în anii în care scaunul de prefect de Trei Scaune a fost ocupat de un maghiar, a prezentat doar o diferenţă de nuanţă, deoarece acesta, invocând caracterul sacru al legilor, a fost nevoit să atace mai multe hotărâri importante în privinţa maghiarilor, fiecare pas făcut de el fiind monitorizat cu vigilenţă. La vremea respectivă era clar că guvernul român i-a dedicat prefecturii un singur rol: să ţină administraţiile locale în stare de alertă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de partidul pe care îl reprezintă acestea.
Prefectul este prelungirea mâinii statului român centralizat, cu sarcini puţine şi putere semnificativă, care se manifestă în primul rând prin obstrucţionări. Este o instituţie de prisos, însă guvernul român în exerciţiu nu este dispus să renunţe la ea, o foloseşte pentru intimidare, sancţionare, vede în ea garanţia propriei forţe.
Nu contează aproape deloc cine este reprezentantul din Trei Scaune al guvernului, nu ne putem aştepta la prea multe lucruri bune, eventual răsuflăm puţin înainte de un nou atac.