Prietenul meu, poetul George Echim

L-am cunoscut la Şomcuta-Mare cu prilejul celei de-a 147-a Adunări Generale a Asociaţiunii (ASTRA). Dintre toţi delegaţii şi invitaţii, din ţară şi de peste hotare, George făcea o notă aparte. Era singurul „ţăran”. Mai corect spus, singurul purtător al unui frumos costum popular din zona etnografică a Bistriţei. Şi-i stătea „tare” bine. Se întrevedea, prin firescul gesturilor şi naturaleţea comportamentului, obişnuinţa, dar şi mândria, de a purta hainele strămoşilor săi. Se afla permanent în mişcare şi discuţii, „socializând”, cu majoritatea participanţilor astrişti. La mai puţin de o lună, la Săcelele Braşovului, l-am întâlnit, din nou, la Adunarea Generală a Despărţământului ASTRA „Fraţii Popeea”, condus de prof. Liviu Nicolae Dârjan, al cărui prieten apropiat, aveam să constat mai apoi, era. Întâmplător, s-a aşezat lângă mine. Îmi părea o figură foarte cunoscută. Într-un costum gri, impecabil, cămaşă albă, cravată, pantofi negri. Ce mai! Un intelectual. Văzându-mă mai puţin cunoscător al participanţilor la discuţiile ce se desfăşurau, cu bonomie, a început să-mi dea relaţii despre dânşii. Sentimentul că îl cunosc se întărea. Şi, întrebarea mea a căzut fără să-mi dau seama. Ne-am cunoscut? Zâmbind, „şmechereşte”, în colţul mustăţii, mi-a spus: Sunt „ţăranul” de la Şomcuta. Şi mi-a înmânat cartea sa de vizită. George Echim (foto), avocat, Baroul Braşov. Aşa deci! „Ţăranul” nostru-i avocat! Ne-am întâlnit, apoi, în dese rânduri. La Araci, Braşov, Sfântu-Gheorghe, Reci, Vama-Buzăului. Astfel, treptat, am aflat despre dânsul mult mai multe. Am constatat că „ţăranul” nostru de la Şomcuta nu este numai un renumit avocat al Braşovului, ci este şi un foarte bun cântăreţ de folclor bistriţean, şi nu numai, dar şi un excelent poet. Şi nu întâmplător îl numesc „prietenul meu poetul”. La două dintre întâlniri mi-a oferit, cu dedicaţie, şi bijuteriile sale poetice: volumul „Identitate” - „Domnului Prof. Vasile Stancu, Cu bucuria revederii, cu prietenie, stimă şi respect, av. George Echim, Araci, judeţul Covasna, 17.01.2012” şi volumul „Împliniri” - „Domnului Prof. Vasile Stancu, Cu mult drag, prietenie şi urări de bine pe drum de împlinire. Av. George Echim, Sfântu-Gheorghe - Reci, la 21.09.2012”. Mai mult, atunci când unii lideri ai comunităţii româneşti „harcoviene” se împotriveau apariţiei unei cărţi, dedicate lui Ionică Lăcătuşu, poetul, dar şi prietenul românilor din Covasna şi Harghita mă încuraja în demersul meu scriind: „Un „apostol” al neamului său. Un profesionist desăvârşit. Apreciez demersul iniţiatorilor acestui volum ca fiind necesar, meritoriu şi demn de urmat, atât din perspectiva aducerii cuvenitului omagiu personalităţilor noastre culturale, pentru devotamentul acestora în munca de o viaţă în slujba comunităţii, cât şi din perspectiva încurajării celor omagiaţi în continuarea onorabilului demers şi, desigur, aceasta constituind totodată o încurajare a celor care, având aceleaşi idealuri, se află la răscrucea unor astfel de căi de urmat”.
Pentru publicul cititor al publicaţiei noastre, „Condeiul ardelean”, câteva date despre poetul George Echim sunt necesare. S-a născut acum 62 de ani, la 3 martie 1951, în satul Monor, judeţul Bistriţa-Năsăud, „pe care l-a luat cu sine la oraş, convertit în zestrea de platouri pictate şi ştergare, care-i împodobesc casa, în costumul său naţional cu „pălăria de la tata”, de care este atât de mândru, şi în unduirea de doină şi baladă a vocii harice cu care vrăjeşte auditoriul când dă frâu liber dorului şi dragostei pentru folclorul românesc”, după cum afirma, în cronica la primul său volum de poezii, criticul său literar, prof. Viorica Popescu. Între anii 1958-1966 a urmat cursurile Şcolii Generale din satul natal, apoi, între anii 1966-1970, cursurile Liceului „Petru Maior” din Reghin, după care, în perioada 1970-1974, cursurile facultăţii de Drept de la Universitatea Bucureşti, absolvind examenul de licenţă cu nota 10. După stagiul profesional de la Reşiţa, se transferă la Braşov, unde va fi consilier juridic la „Tractorul” (1977-1979), judecător la Judecătoria Braşov (1979-1985) şi, apoi, avocat (1985 - până în prezent). La acestea se adaugă activitatea de profesor şi îndrumător profesional, precum şi activităţi administrative legate de conducerea unor forme de organizare profesională ori publice: consilier şi apoi prodecan al Baroului Braşov; membru în consilii de administraţie; consilier, vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Filialei Braşov a Casei de Asigurări a Avocaţilor din România. A fost membru în delegaţiile Baroului Braşov care au participat la Strasbourg - Franţa (1992) şi Salonic - Grecia (1998) la întâlnirile cu delegaţiile barourilor din aceste oraşe, cu ocazia perfectării documentelor de înfrăţire dintre Baroul braşovean şi cele din oraşele menţionate. Pot afirma, cu toată certitudinea, precum poetul-jurist Cornel Vlad, că „poetul George Echim face parte din acea categorie de oameni excepţionali care se implică în viaţa cetăţii şi îi oferă acesteia, în mod concret, soluţii justiţiare salvatoare: Nihil sine Deo, nimic fără dragoste, fără pasiune, să nu faci strâmbătate”. Este căsătorit, din anul 1977, având două fete: Oana-Laura, avocat; Georgiana, economist în sistemul bancar, şi o nepoată, Ana-Maria, căreia, pentru „dumnezeiasca bucurie” pe care i-a făcut-o, „înnobilându-l bunic”, i-a dedicat cea de-a doua sa culegere de poezii, intitulată „Împliniri”.
În poezie a debutat, în urmă cu mai bine de un deceniu, în anul 2002, cu poezia „Cuvânt”, publicată în revista „Sinteze Literare” din Ploieşti. A scris poezie, recenzii, critică literară, eseuri, conferinţe sau s-a scris despre poetul George Echim în numeroase ziare şi reviste de specialitate, din întreaga ţară, unele dintre ele prodigioase în lumea literară: revista „Poarta”, ziarul „Bună ziua, Braşov”; revista lunară de cultură „ASTRA”, din Braşov; revista „Agora literară” - publicaţie trimestrială editată de Liga Scriitorilor din România, editată la Cluj-Napoca; revista „Plaiuri Săcelene”; revista „Bucovina literară”, din Suceava; „Revista română”, din Iaşi; revista de cultură, istorie şi performanţă a românilor de pretutindeni şi a prietenilor lor „Viaţa de pretutindeni”, din Arad; „Răsunetul” - cotidianul bistriţenilor de oriunde; revista „Citadela”, publicaţie a Asociaţiei Scriitorilor de Nord-Vest, din Satu-Mare; revista „Astra Blăjeană”; revista „Vatra Veche” din Târgu-Mureş. Debutul său editorial, considerându-l prima sa carte tipărită, a avut loc la Editura Pastel, din Braşov, în 2008, cu volumul intitulat „Identitate” cuprinzând 116 perle poetice cu referiri la „identitatea personală, familială, religioasă, la dragoste şi natură, precum şi la domeniile social-istoric şi politic”. A doua sa carte a apărut în anul 2011, la Editura Timpul din Iaşi, intitulată „Împliniri”. A mai colaborat cu poezii, conferinţe, eseuri, recenzii la volumul colectiv „Vise cu aripi - Antologia Salonului literar Darie Magheru”, coordonat de Olga Lascu, Editura Aldus Braşov, 2008; cărţile de poezii „De ce oare?”, de dr. ing. Theodor Echim, Editura Pastel, Braşov, 2010, şi „Deşteptarea primăverii”, de Cornel Vlad, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2010. Concomitent desfăşoară şi o bogată activitate în mai multe asociaţii literare, fiind membru activ al Asociaţiei pentru Literatură şi Artă „Darie Magheru” Săcele - Braşov; membru fondator şi vicepreşedinte al Filialei Braşov a Asociaţiei de Cultură şi Umanitate „Viaţa de pretutindeni”, din Arad; membru fondator şi secretar al Consiliului de Conducere şi al Consiliului Director - Filiala Braşov al Asociaţiei „Liga Scriitorilor din România”, cu sediul central la Cluj-Napoca; membru şi vicepreşedinte, din anul 2011, al Despărţământului Central ASTRA Braşov şi membru de onoare al Despărţământului ASTRA „Fraţii Popeea” - Săcele. Printre cei ce au scris despre viaţa şi activitatea literară a poetului-avocat şi rapsod popular, pot enumera: poeta Viorica C. Popescu, prof. Liviu Nicolae Dârjan, prof. jurist Stelian Răducanu; jurist Cornel Vlad, Costel Ene, Mircea Doreanu, Mara Petre, criticul literar şi filosoful Aurel Ioan Brumaru, scriitorii Constantin şi Magdalena Mănuţă, prof. drd. Elena Vieru, prof. Dumitru Mureşan, prof. Maria Matei, Augusta Ciolan, Gabriela Daraban, Nicolae Busuioc.
Portretul său literar, dat fiind înclinaţia mea spre muza Clio, încerc a-l constitui din scrierile acestor specialişti în ale literaturii. Poeţi, scriitori, critici literari, profesori, toţi însă adepţi ai Euterpei, îndreptăţiţi sau nu, de a emite cugetări, reflecţii, meditaţie şi gânduri, alcătuitoare de o mică antologie, precum un mozaic literar, de culori, purităţi, umbre şi lumini deosebite, care poate reda trăsăturile, în relief sau umbră, a chipului omului, rapsodului, poetului, precum şi al cărţii sale, „Identitate”.
„Identitate” este o uşă pe care autorul o deschide şi ne invită să păşim în casa sufletului său. Deci păşiţi cu încredere.” (Gabriela Daraban)
„Identitate - Cartea de debut a avocatului George Echim este un volum în acelaşi timp insolit, original şi expresiv, în întreaga lui substanţă lirică. ... Volumul încearcă şi reuşeşte să creeze un univers poetic al gesturilor citadine în transpunere lirică, parte integrantă a unei construcţii umane complexe... ” (Viorica C. Popescu)
„Cartea „Identitate”, cu moto-ul „Nihil sine Deo”, ţinând, cred, nu de monarhie, ci de credinţă, este una exemplară prin limpezimea şi sinceritatea rostirii. ... Un lung poem, ale cărui graniţe tematice rămân insesizabile ... În întreaga carte se simte pulsul unui om de acţiune, care iubeşte cu fidelitate şi reuşeşte să îşi exprime dispreţul transformându-şi ura în indiferenţă.... Realitatea infernală este răsturnată cu plugul versului a cărui forţă vine de la Dumnezeu şi din puternicul arbore al familiei. Valorile stabile, statornice, tradiţionale sunt cele care propulsează inspiraţia şi simţirea poiesisului. (al facerii poeziei)...” (Mircea Doreanu)
Volumul de versuri „Identitate” „reprezintă oglinda vieţii şi a sufletului autorului care, prin vâltoarea vremii sale, se întâlneşte cu el însuşi şi, în mare parte, cu semenii săi. Poeziile sunt de o mare complexitate şi varietate tematică, sugerând imaginea unui tot unitar, a unei entităţi, un depozit spiritual al tuturor experienţelor şi trăirilor spirituale ale autorului. ... Iubirea ca temă principală a volumului este văzută de poet în diferite ipostaze, învăluită într-o aură romantică, dar şi postmodernă, acumulând tensiuni lirice nebănuite, însumând atât coordonate terestre, cât şi cosmice.” (Constantin Mănuţă)
„Poezia lui George Echim cuprinde, nepremeditând selecţia, existenţa umană în polimorfia ei: iubirea în toate ipostazele (de cuplu şi de familie, de natură şi de semeni etc.), apoi insul raportat la sacru şi la comunitate, istoria (cu un accent apăsat pe istoria naţională) şi istoria recentă (aici nu vor lipsi critica socială, satira, ca şi o scriitură pamfletară nerefuzând blestemul şi batjocura), în fine crezul creştin neotestamentar (unele versuri comentând omiletic pericope din cărţile sfinte) etc.. De regulă, dezbaterea lirică se petrece la poet într-un spaţiu frecventabil, la îndemână, temele contemplate fiind deseori deduse din cotidian, din vieţuirea omului comun. Un univers animat însă de chemarea, peste orice depărtări şi în pofida dezbinărilor, la întâlnire şi înfrăţire, la bucurie, sub gândul luminos şi atoateveghetor al unei divinităţi iubitoare ...” (Aurel Ion Brumaru)
„Descifrând cu o dorinţă tot mai vie universul numit Identitate, constaţi, practic, efectul purificator al arderii poetului care transpune în poezie principii de viaţă, dar şi revolta justificată, faţă tot ceea ce este strâmbătate; acesta este mesajul şi efectul optimist al poeziilor cuprinse în volumul de debut, intitulat sobru, atotcuprinzător şi responsabil: Identitate.” (Cornel Vlad)
„Cunoaştem prin cartea sa „Identitate” un poet viguros, ... sincer, demn şi mândru fără a cădea în păcatul vanităţii. ... Îmi evocă iconarii din vechime, maeştri fără semnătură, Rubliovi care îşi întorc feţele de la noi ca să nu le vedem lacrima, ori surâsul.” El „scrie poezie covârşit de semnificaţia gestului poetic, nelăsându-se vizibil influenţat de contemporani. Triada tutelară a cerului său poetic este constituită din Eminescu - Coşbuc - Voiculescu, dar sensibilitatea îi este receptivă de asemenea la versurile lui Virgil Carianopol, Adrian Păunescu etc.. Toţi aceştia ... reprezintă stimuli poetici, nu influenţe pe care lectorul să le recepteze ca atare. ... George Echim seamănă, ca fibră poetică, mai mult cu un Mihai Beniuc, înaintea cedărilor lui comunistofile, sau în spirit, cu Darie Magheru ... este un poet antibacovian; poate că genul lui proxim ar fi creaţia lui Ion Pillat, date fiind încântările clasicizate stilistic pe care interbelicul, precum şi contemporanul nostru, le resimte în faţa rădăcinilor, în sens familial şi peisagistic. ... Tânjirea lui George Echim după topos-ul natal este blândă, nedureroasă, pe când cea a lui Ion Pillat după moşia natală şi proprie capătă proporţii antropomorfice, chinuitoare ca după o mare pierdere. ... Un poet solar şi stenic, a cărui poezie îndeamnă la viaţă şi la împlinirea ei, este absolut necesar în peisajul dezolant, încărcat de sintagmele şi metaforele urâtului, însângerării expresioniste a cărnii zadarnice, ermetismelor utile la nimic. ... Prin puritatea virilă a versurilor sale, George Echim poate servi drept model poeţilor tineri.” (Mircea Doreanu)
„Unul dintre elementele stilului propriu al creaţiei poetului George Echim este evidenţiat prin prezenţa moto-urilor (aproape) la începutul fiecărei poezii, o adevărată lecţie despre sclipirile spirituale ale marilor gânditori şi creatori. O lecţie de cunoaştere şi de plecare adâncă în faţa luminătorilor. Acesta este şi un mod propriu de a transmite cititorilor o parte din valorile spiritului omenesc.” (Dumitru Mureşan)
„Poetul de astăzi se manifestă într-un complex al dramatismului dintre cunoaştere şi trăire, dintre destin şi iubire, dintre responsabilitate şi sentiment, realizând un tablou de viaţă autentic şi liric peste nimbul emoţiilor unor trăiri obiectiv-subiective din cerul înalt al unui suflet însetat de a şti, a simţi şi a fi.” (Viorica C. Popescu)
„În definirea crezului său poetic, aş porni de la piesa „Realitate, pesimism şi revoltă” (RPR), unde, urmând cu sfinţenie ruga maternă „Dragul mamei, ai grijă să nu faci strâmbătate!”, poetul închide brusc uşa în nasul secăturilor şi „baronilor” fărădelegii: „Am simţit şi simt şi-acum otrava / Strâmbătăţilor ce nu mai contenesc, / Mi-aduc aminte de ce-mi spunea şi mama, / Să mă feresc de tot ce-i deavolesc”. Testamentul acesta e adevărată podoabă a cuvântului întrupat artistic.” (Liviu Nicolae Dârjan)
Poetul abordează „dezinvolt teme poetice de un înalt nivel spiritual şi mă refer cu deosebire la poezia patriotică militantă, în care se îmbină prezentarea realităţii concrete, actuale, cu trecutul glorios şi dorinţa ardentă de schimbare în bine.” (Cornel Vlad)
„Poezia socială cu tentă actuală răsună tumultos în glasul poetului care ia atitudine împotriva tuturor nedreptăţilor sociale, a unei societăţi aşa-zis capitaliste, rău alcătuite, a corupţilor şi agramaţilor de tot felul...” (Constantin Mănuţă, Magdalena Mănuţă)
„Acasa lui este Monorul. Un loc cu un nume atât de frumos şi enigmatic, încât trebuia să îşi găsească poetul. Reprezentantul identitar. ... Aici personajul liric, în principiu autorul, se autoiscodeşte, pur şi simplu. Obârşia, vatra, credinţa creştină combinată cu cea într-o Dacia terra ferma protocreştină şi eternă sunt coordonatele ideatice şi sufleteşti ale acestei poezii dătătoare de speranţă, dincolo de orice obstacole, către ÎMPLINIRI.” (Mircea Doreanu)
„Cu gândul la Ardeal şi la Grădina Maicii Domnului, autorul afirmă „Primordialitatea” neamului şi a istoriei sale ancestrale, amintind în bogatele note de subsol şi în vocabule pline de trăiri înalte, de eroii şi locurile noastre sfinte, explicând miticul Har-Deal sau semnificaţia cuvântului „Dacia”, unde „s-a făcut lumină”.” (Viorica C. Popescu)
„Nu am putut, mărturiseşte însuşi autorul într-una din conferinţele sale, şi nu pot trece indiferent faţă de ceea ce am fost, suntem şi trebuie să fim. De ce? Pentru că, în pofida a tot ceea ce ne-a fost, ne este şi se pare că ne va mai fi împreună, NOI am fiinţat şi vom fiinţa, spre dezamăgirea, regretul şi chiar disperarea unora. ... Pentru că, vorba „poetului pătimirii noastre”, Octavian Goga, „scriitorii au fost şi rămân avangarda care deschide bătălia, iar scrisul lor e trâmbiţa fermecată prin care se propagă aspiraţiile unui neam” şi, aşa cum afirmă şi autoarea unui articol despre poet, „angajarea politică a intelectualului şi a creaţiei sale reprezintă un principiu cardinal”. De la acest principiu nici eu nu mă abat, ci dimpotrivă îl confirm, mai ales prin poziţiile sociale, istorice şi patriotice din a doua parte a cărţii mele.” („Identitate” - n.n.).
Închei scurta antologie cu simbolica poezie a autorului: „Identitate” (Unitate în diversitate), Memoriei lui Constantin Brâncuşi.
Masă,
... Scaune,
... Poartă,
... Coloană ...
Evident sunt ...
Nu doar o banală
... pr
oducţie ...
Infinit,
Sărut,
Alee,
Tăcere,
Sunt mai mult
Decât a gândit
Demiurgul smerit
Divină cr
eaţie!
Adoraţie!
Incantaţie!
Fapt de identitate
Fără de moarte ...
Despre autor şi cel de-al doilea său volum, „Împliniri”, despre cele mai recente creaţii ale sale, despre Monor, monoreni şi „Zilele Monorului”, voi mai scrie şi-n viitor, iar publicaţia noastră de atitudine şi cultură, „Condeiul ardelean”, va publica, în măsura spaţiului tipografic, cele mai frumoase bijuterii lirice ale poetului.
Acum, la ceas aniversar, voi încheia cu un „La mulţi ani, maestre şi prietene!”. Aceasta pentru a ne aduce noi bucurii spirituale, prin creaţia inspirată şi izvorâtă din contopirea ta fericită cu muza Euterpe. Îţi urez să trăieşti de-a pururi în suflet cu poezia, cu cântecul, cu frumosul în general, cu familia ta de la Monor, Braşov şi din Dacia întreagă, aşa cum ţi-ai dorit dintotdeauna şi cum te-a învrednicit Dumnezeu! Al tău prieten, Vasile Stancu

Categorie: