Primăria, între asigurarea educaţiei şi plata chiriei la şcoală

Interviu cu primarul comunei covăsnene Hăghig, Alexandru Cucu

- Domnule primar Alexandru Cucu, ce aţi mai făcut în perioada de timp trecută de la ultimul interviu acordat publicaţiei noastre? Care sunt noutăţile în comuna pe care o păstoriţi?
- În primul rând vă salut şi vă zic „La Mulţi Ani!” dumneavoastră şi cititorilor, că nu ne-am văzut anul acesta. Noutăţile sunt, de fapt, nişte programe vechi pe care le continuăm, dacă pot să formulez astfel. Proiectul câştigat, pe fonduri europene, de asfaltare a aproape tuturor străzilor din localitate, administrate de Primărie, se încheie în primăvara acestui an. Proiectul are, însă, atât o componentă socială, cât şi una culturală, prin care am şi achiziţionat costume populare pentru Formaţia de Dansuri „Oltul” din localitate. Componenta socială este reprezentată de construcţia unei clădiri cu destinaţia after-school, care este realizată în proporţie de peste 90 la sută şi care va deveni funcţională începând cu următorul an şcolar. Valoarea acestui proiect din fonduri europene este de 2 milioane de euro. Apoi, fiind asociaţi de doi ani de zile la un program din zona metropolitană Braşov, am fost finanţaţi foarte rapid cu suma de 200.000 de euro pentru reabilitarea grădiniţei şi a terenului aferent, cu destinaţia teren de joacă, teren de sport, dar şi un parc. Acest proiect este depus la finanţator. Avem, de asemenea, proiectele mai vechi, din fonduri guvernamentale, canalizarea şi apa în localitate. Apa pe H.G. 577, iar canalizarea pe Ordonanţa 7 a Guvernului, aceste proiecte fiind în fază foarte avansată. Foarte important este că am primit permisiunea finanţatorului să nu ne mai facem propria staţie de epurare pentru canalizare, ci să ne racordăm la staţia mare care s-a făcut în comuna vecină, Feldioara, una din comunele mari ale judeţului Braşov. La această staţie de epurare vor fi racordate comunele Feldioara, Bod, Hălchiu, Dumbrăviţa, municipiul Codlea, dar şi o parte a municipiului Braşov. Ar fi fost o prostie să avem propria staţie de epurare în condiţiile în care aceasta există la niciun kilometru de noi, în condiţiile în care întreţinerea unei staţii de epurare înseamnă costuri foarte mari. Iniţiativa noastră a fost chiar salutată şi îmbrăţişată de finanţator, de aceea am şi primit imediat acordul. Acum lucrăm la proiectul de tranzitare a Oltului şi a căii ferate, ca să ajungem în staţia de epurare şi, în acelaşi timp, să venim şi cu apa pe care compania Apa Braşov o s-o aducă până în centrul localităţii Feldioara. Eu sunt ferm convins că în acest an se vor realiza integral aceste lucrări, iar aceste proiecte, de canalizare şi apă, vor fi funcţionale.
- Cât la sută din comuna Hăghig va avea canalizare?
- Toată localitatea Hăghig, deci centrul de comună, inclusiv cartierul romilor, deocamdată nu şi satul aparţinător Iarăş, dar vom ajunge şi acolo. Cred că în doi ani de zile ar trebui să avem apă şi canalizare şi în satul Iarăş, pentru că facem demersuri ca, de exemplu, la apă să mergem în continuare pe aceeaşi sursă de finanţare, iar la canalizare avem depus, la fondul de mediu, un proiect prin care să racordăm şi satul aparţinător. Aceste cheltuieli pe Ordonanţa 7 intră în valoarea proiectului iniţial. Deoarece am renunţat la staţia de epurare, facem aceste lucrări din aceleaşi fonduri. Ordonanţa 7 nu-ţi permite să depăşeşti cheltuielile, ci doar se reactualizează cifrele la începutul fiecărui an. Un alt obiectiv, tot pe Ordonanţa 7, este realizarea unei baze sportive în comuna Hăghig. Deocamdată am făcut doar vestiarul, din surse proprii, dar funcţionează deja un teren de fotbal destul de bine echipat, împrejmuit, cu irigaţie. Dacă o să primim în continuare fonduri guvernamentale, o să avem acolo o adevărată bază sportivă.
Problema ţiganilor,
în curs de rezolvare
- Alte proiecte pe care le mai derulaţi, domnule primar, sau pe care le aveţi în planurile dumneavoastră?
- Avem un proiect legat de pârâu. Este vorba despre reabilitarea lui din aval în amonte, cu pescărie jos, cu bazin de acumulare sus, deci cu un baraj în amonte. Acest proiect, dacă va fi realizat, va avea multe perspective şi multe folosinţe. Noi am mai făcut nişte cheltuieli în momentul în care am realizat asfaltarea drumului pe strada 1 din Hăghig. Problema este că pârâul acesta nu ne aparţine, ţine de Sistemul de Gospodărire a Apelor, şi de aceea administraţia locală nu poate face investiţii pe pârâu, doar eventual prin SGA. Vrem să intrăm într-o relaţie cu SGA-ul, să ne punem de acord asupra a ceea ce se poate face pe acest pârâu. Odată că am evita inundaţiile, că apar din când în când astfel de fenomene în care nici nu poţi interveni. Într-un an am avut inundaţii din cauza revărsării pârâului chiar în mijlocul comunei. Apoi, dacă am face acest baraj, am da drumul la apă controlat, deci nu se poate spune că am schimba mediul natural. Nici nu vrem acest lucru, doar că am folosi apa eficient. Avem nevoie să dezvoltăm localitatea, să creăm nişte condiţii pentru ca să fim interesanţi pentru investitori. Nu în ultimul rând, dorim să aducem cât mai multe proprietăţi comunei, pentru că Hăghigul a fost vitregit din acest punct de vedere. Acum, în sfârşit, începem să avem proprietăţi înscrise în cartea funciară, proprietăţi pe care le-am dobândit în urma finalizării legilor funciare.
- Problema cu ţiganii aţi rezolvat-o, că ştiu faptul că aveţi multe necazuri din această pricină?
- Problema cu ţiganii este în curs de rezolvare, acum urmează să intabulăm pe Primărie suprafaţa pe care ei au construit. S-au făcut foarte multe demersuri înainte să ajungem la acest pas. Arealul pe care ei şi-au construit casele încercăm să-l legalizăm prin concesiune. Sunt toţi pe un număr de casă, pe nr. 599, au toţi buletine pe acest umăr de casă, e aiurea. Eu am dus proiectul acesta la Prefectură, ar trebui să fie îmbrăţişat de tot judeţul, că sunt comunităţi de romi peste tot. Odată trebuie băgaţi, domnule, în legalitate. Trebuie stopată construcţia ilegală. După aceea, vom discuta de la punctul zero despre altceva, despre integrarea lor în societate.
- La ultima noastră discuţie,
mi-aţi spus că aţi avut la un moment dat, împreună cu fostul primar de Vâlcele, actualul prefect Dumitru Marinescu, nişte încercări de a vă lega cu apa şi alte proiecte de municipiul Sfântu-Gheor-
ghe, dar fără sorţi de izbândă, pentru că aici aţi fost refuzaţi de edilul Antal Arpad. Văd, domnule primar, că v-aţi reorientat, aproape firesc, spre Braşov, direcţie în care aveţi o reală deschidere.
- N-am avut altă soluţie, din moment ce vine cineva şi îţi spune că nu intră nici în primele 100 de priorităţi aducerea apei în comunele Vâlcele şi Hăghig. Apa noastră nu e bună, toată lumea ştie asta, iar o staţie de tratare ar însemna costuri uriaşe, aşa că soluţia a fost Braşovul. Ne bucurăm că ei au înţeles acest lucru şi ne-au acceptat în planul lor, cu toate că nu eram cuprinşi în acesta atunci când a început implementarea proiectului. Dar, au gândit o redimensionare a conductei de apă ca să avem şi noi sursă.
Administraţia locală poate
ajunge cu conturile poprite
- Am înţeles că aveţi o problemă, zilele acestea, legată de şcoală.
- Problema este, de fapt, foarte veche, vine din anul 2000. Prin Ordonanţa de Urgenţă 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase se dă cadrul general prin care cultele care au fost deposedate abuziv prin acte normative în timpul regimului comunist, puteau să-şi revendice aceste bunuri. Aici se spune foarte clar modalitatea de a cere acest lucru. Exista o comisie la nivelul ţării, la Bucureşti, care primea aceste dosare şi care decidea. Prin Decizia 599/2005, Comisia specială retrocedează către Parohia Reformată întreg imobilul în care funcţionează şcoala, fără a ţine cont de faptul că există o construcţie nouă făcută în regimul comunist, în anii ’80, care nu era a lor, şi că, de asemenea, există un teren de sport construit, care nici acela nu era al lor şi că aceste construcţii iniţiale, care erau ale lor, au suferit modificări şi apoi au fost întreţinute. S-a retrocedat totul, deci. S-a stabilit ca Primăria să plătească 1 leu pe metrul pătrat pentru teren şi 2 lei pe metrul pătrat pentru construcţii, ajungându-se
la plata unui cuantum de 70.000 de lei pe an. Ori Primăria este în imposibilitatea de a plăti această sumă. Din acest motiv, ea s-a plătit cumva în anul 2006, dar în 2007 nu s-a mai plătit. Atunci a şi fost prima acţiune în instanţă prin care se obligă Primăria să plătească. Când am venit eu în Primărie, în 2008, instituţia plăteşte restanţa din 2007. Trebuie să spun că nu există niciun fel de contract între Primărie sau Şcoală şi Parohia Reformată; ei s-au prelevat exact de ceea ce spune actul normativ care stabileşte chiria, şi anume H.G. 1886/2006, care spune foarte clar că indiferent dacă se face un contract sau nu, chiriaşul este obligat să plătească cuantumul acesta, dar şi întreţinerea construcţiilor.
- Cum aţi ajuns în „zilele noastre”?
- Am avut senzaţia foarte clară că o să ajungem la un consens. Am implicat Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Prefectura în toată povestea asta, am avut mai multe întâlniri şi am stabilit, la un moment dat, că ar fi bine să cumpărăm imobilul, prin Ministerul Educaţiei. Am făcut o evaluare atât noi, cât şi dânşii, iar suma rezultată a fost cam aceeaşi, circa 400.000 de lei. Au avut această intenţie de a vinde, le trebuia doar acceptul epis-copiei lor de la Cluj, care n-a venit nici până în ziua de azi. Apoi, ne-am trezit cu o dare din nou în judecată pentru că n-am plătit. Ne-am apărat în instanţă, unde am invocat legislaţia care zice foarte clar că „în cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acesteia şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică măsuri reparatorii stabilindu-se în echivalent”. Deci pentru construcţia făcută de stat, pentru terenul de sport, terenul care ar fi trebuit să permită utilizarea acestei construcţii nu trebuia să se facă retrocedarea, iar parohia reformată trebuia să primească în echivalent altceva. Ori nici comisia de retrocedare, nici instanţa mai târziu, până când s-a dat ultima sentinţă, recurs în anulare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, n-au ţinut cont de chestia asta. Eu nu sunt supărat pe parohia reformată, ea a cerut un drept, legislaţia românească le-a permis acest lucru. Însă comisia de retrocedare n-a ţinut cont deloc de cele invocate de noi şi de realitate, iar la ultima instanţă, zilele acestea, se spune că cererea noastră este nefondată. Parohia reformată a spus mereu că acceptă varianta cu chiria, pe care s-a mers timp de 5 ani, în perioada 2005-2010, numai că aceasta a trecut, iar noi nu am avut posibilitatea să plătim contravaloarea. Şi nici de acum înainte nu vom avea această posibilitate. Şi atunci soluţia pe care am adoptat-o şi pe care o s-o propun şi Consiliului Local, şi Şcolii, şi Inspectoratului Şcolar, şi Prefecturii este ca din 1 martie 2013 să ieşim din această proprietate. Repet, nu m-a obligat instanţa să ies din această proprietate, ies eu pentru că nu pot plăti suma aceasta, de 70.000 de lei pe an. O să mai încerc o discuţie cu preotul, cu consiliul parohial să vedem dacă putem discuta despre modificarea chiriei, dar asta însemnând ca dânşii să accepte şi o eşalonare a restanţei. Pentru că dacă îmi forţează mâna să plătesc mâine tot, n-am de unde şi dacă dânşii mă dau în instanţă şi o să facă poprire pe conturi, mă paralizează cu totul. Am spus aceste lucruri în ziarul local „Observatorul de Covasna” şi au apărut numai tâmpenii, au scris că dau Primăria pe mâna lor. Ori eu n-am spus asta, am spus că închid Primăria în acest caz, întrucât dacă avem conturile blocate paralizăm întreaga activitate. Totuşi, mizez pe sprijinul Ministerului Educaţiei pentru plata chiriei. Am discutat cu doamna inspector general şi am convenit să facem o notificare către minister, în care vom explica faptul că noi am făcut tot ceea ce a depins de noi pentru rezolvarea acestor probleme. Cea mai bună soluţie pentru noi ar fi, într-un final, să ieşim din aceste clădiri; avem un proiect de şcoală nouă şi acesta ar fi viitorul.
- Şi dacă ieşiţi să zicem peste o săptămână din şcoală, unde veţi duce copiii?
- Eu am posibilitatea să ies din şcoală că o fac doar din trei săli de clasă şi din cancelarie, care le aparţin lor. Pentru cealaltă clădire, trebuie să ne dea drept de folosinţă, să traversăm terenul, că nu putem merge prin aer. Asta trebuie să o facă pentru că e stipulat în lege că aşa se procedează pentru buna folosire a clădirii.
- Vă mulţumesc, domnule primar!
- Şi eu vă mulţumesc!

Categorie: