Profeţii despre România (I)

În cele ce urmează, vă supunem atenţiei o sumă de profeţii lăsate de cel mai mare călugăr-preot al României secolului XX - Arsenie Boca. Cine a fost? Ca să înţelegeţi cine a fost, vă relatez următoarea frântură de istorie din viaţa acestui sfânt. În anii ’50, România era sub ocupaţie, părinţii şi bunicii cominterniştilor de azi se străduiau de zor să ne măcelărească elitele pentru a le lua locul, propovăduirea religiei începea să fi e interzisă, iar acest călugăr continua să facă minuni acolo în munţi, la Sâmbăta de Sus, în Făgăraş. Noii securişti alergau după dobândirea a noi tehnici parapsihologice. Să nu uităm că până şi SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu şcoala de parapsihologi, fusese decimat. Au pus ochii pe Arsenie Boca şi pe minunile lui, gândind, în micimea lor, că se joacă cu hocus-pocus. L-au luat şi l-au închis într-o unitate a securităţii din Făgăraş, la beci, în lanţuri, că le era frica de el. Ei bine, bătut, umilit şi nemâncat, nu le-a spus decât că el nu face minuni, ci Dumnezeu lucrează. În schimb, la fi ece 12 noaptea punea genunchii în pământ, moment în care drugurile şi lacătele de la uşa de oţel a beciului săreau, la propriu. Comandantul unităţii, speriat de fenomen şi îngrijorat pentru soarta sa şi a familiei sale, a invitat martori întreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternişti de la „Centru”. La miezul nopţii, uşile au sărit, ca de obicei, astfel chiar torţionarii au dus cu ei această poveste, relatând-o posterităţii. Securitatea îi spunea „Vrăjitorul”. Cine nu ştie, a avut domiciliu forţat la Drăgănescu, lângă Bucureşti, până a murit, în 1989.

• Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele.
  (Maria Matronea, Sibiu)
• Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi, când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că ştiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfi nţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”.
  (Matei Biliboacă, Săvăstreni)
• Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
  Înainte de revoluţia din 1989, Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
  Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo, şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte.
  (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)
• Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”.
  (Aurelia Chiş, 93 ani, comuna Boiu, judeţul Mureş)
• Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fi e al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”!). Să nu vă fi e frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fi m noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea, se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare.
  (Silvia Toacşe, Copăcel)

(va urma)