PURTAREA CRUCEI

Când cerul se întunecă şi aprig se porneşte vijelia
Nori grei se adună, fulgere lovesc, dar înfl oreşte fi ravă nădejdea.
Fără credinţă-n Dumnezeu, lipsit de dragoste creştină,
Eşti ca o trestie în vânt, ca o corabie fără cârmă.

Părintele ceresc trimite crucea, dorind cât mai aproape să te-aducă,
Iar dacă crezi El poate într-o clipă, să picure în sufl et mângâierea.
Precum furtuna nu va doborî stejarul, aşa o să triumfe fericirea,
Iar printre lacrimi, prin umbrele durerii, se-arată veşnic pacea şi lumina.

Privind icoana răstignirii, gustând din ospăţul credinţei,
Hristos va fi mereu cu noi şi răul nu ne va învinge.
În cruce este biruinţa, sfi nţenia, calea, mântuirea,
Având curaj, sădind răbdare, în zare vom primi cununa.