Reeditarea integrală a volumelor, studiilor, articolelor şi conferinţelor lui Nicolae Iorga, referitoare la Transilvania şi la românii ardeleni (IV)

În volumul 4, este reeditată lucrarea Sate şi preoţi din Ardeal, ediţie critică de Ioan Oprişan, apărută în anul 2007. În Prefaţa intitulată „O schiţă de istorie a Transilvaniei”, I. Oprişan menţionează: „O cât de fugară răsfoire a bibliografiei; N. Iorga relevă faptul că, din 1899, istoricul începe să se intereseze profund de istoria Transilvaniei. An de an, el scoate la lumină documente revelatorii asupra istoriei transilvane în sine şi în legăturile ei cu celelalte provincii româneşti, prin intermediul cărora autorul înlătură vălul de umbră ce acoperea trecutul acestui ţinut”. În acest sens, sunt trecute în revistă, documentele româneşti din arhivele ardelene (din Bistriţa, Sibiu, Braşov, Făgăraş, Târgu- Secuiesc ş.a.) publicate de N. Iorga în Analele Academiei Române. Rezultatul l-a constituit lucrarea Sate şi preoţi din Ardeal, apărută în Bucureşti, în anul 1902, dedicată - după cum preciza N. Iorga - „preoţilor şi învăţătorilor din românimea de peste munţi, celor prin care se păstrează neamul în aşteptarea viitorului care atârnă de vrednicia noastră”.
Pe coperta a IV-a a volumului 4, Ioan Oprişan sintetizează conţinutul lucrării: „Stimulat de pretenţioasele documente descoperite în arhiva primului episcop neunit de după 1697, Dionisie Novacovici, N. Iorga elaborează, în marginea lor, o foarte interesantă schiţă de istorie a Transilvaniei, propunându- şi, în principiu, să elucideze cauzele unirii cu Roma şi să releve urmările ei, dar extinzându-se, în fapt, la întreaga dăinuire românească pe aceste meleaguri. Lucrarea dă contur câtorva dintre ideile fundamentale ale autorului, dezvoltate ulterior în marile sale sinteze: Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, şi Istoria poporului român în ramele formaţiunilor sale statale”. Volumul este structurat în trei capitole: „Introducerea: Înainte de Unire; Unirea şi După Unire”. Resorbită în linii mari în substanţa viitoarelor lucrări - conchide I. Oprişan - Volumul Sate şi preoţi din Ardeal îşi păstrează, totuşi, o anume individualitate distinctă, fie şi numai datorită patosului înflăcărat cu care N. Iorga abordează pentru prima dată chestiunea transilvană”.
Volumul 5, intitulat Viaţa românească în Ardeal, a apărut în anul 2008, la aceeaşi editură Saeculum I.O.. În Prefaţa volumului, îngrijitorul acestuia, I. Oprişan, formulează noi aprecieri pertinente despre Nicolae Iorga şi opera sa. „Dispunând de o forţă de muncă extraordinară, de o putere de memorare ieşită din comun şi de o minte iscoditoare, el ne-a dăruit cărţile fundamentale în cele mai multe dintre domeniile existenţei noastre istorice. (...) Simţind pulsul vremii şi imperativele momentului care nu trebuiau irosite, el şi-a asumat marea sarcină de a trezi conştiinţa de neam - mai ales a generaţiei tinere -, de a le insufla visul de a trăi în plenitudinea spaţiului etnic românesc; de a realiza - ceea ce, providenţial, s-a şi înfăptuit - Marea Unire”.
I. Oprişan sintetizează, din nou, punctele principale ale demersurilor lui N. Iorga în Transilvania: „Străbaterea personală a ţinuturilor locuite de români, în special a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei, spre a vedea la faţa locului starea de spirit a românilor de acolo şi, implicit, spre a face cunoscute celor din ţară, durerile şi visurile lor; elaborarea unor opere despre viaţa actuală şi despre trecut a marilor provincii româneşti din afara graniţelor de atunci ale ţării; familiarizarea opiniei publice prin toate mijloacele: volume publicate, articole de ziar, conferinţe asupra deschiderii împărăteşti a spaţiului etnic naţional şi a valorilor spirituale create dincolo de graniţele temporale ale regatului României; sugerarea căilor ce trebuiau urmate pentru realizarea acestui mare vis; evidenţierea şi apărarea - la nevoie - a drepturilor noastre istorice asupra diverselor provincii”. Viaţa românească în Ardeal, cuprinde pagini dedicate marilor personalităţi româneşti din Transilvania: Mihai Viteazul, Andrei Şaguna, Simion Bărnuţiu, I. Russu Şirianu, A. Mureşianu, Augustin Bunea, I. Codru Drăguşanu ş.a., Catedralei Ortodoxe din Sibiu, vieţii culturale româneşti, Asociaţiunii ASTRA, Societăţii de Teatru, publicisticii în limba română, dar şi vieţii politice din Ungaria şi Transilvania, legăturilor cu românii de peste Carpaţi ş.a.. Toate acestea îndreptăţind afirmaţia lui Nicolae Iorga, din anul 1938, redată de I. Oprişan la finalul prefeţei volumului: „Noi nu suntem o adunătură venită în bătaia vântului, cum îşi închipuie anumite suflete rele şi anumite minţi înguste: noi suntem împletiţi cu pământul acesta şi încătuşaţi, am putea zice, împreună cu dânsul, şi de aceea l-am eliberat cu sacrificiul tuturor puterilor noastre şi suntem gata să întrebuinţăm iarăşi toate puterile noastre pentru a păstra fiecare bucăţică din ţărâna aceasta frământată cu sudoare şi sânge”.
(va urma)