Roadele toamnei

Motto: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”
(Tropar la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci)

În 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, un praznic păzit cu mare evlavie de poporul binecredincios, cu rugăciuni şi cu post.
În calendarul popular şi în tradiţiile Poporului Român, această zi coincidea cu adunarea ultimelor plante de leac: boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarbă de năjit ş.a. (cf. Ion Ghinoiu, Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2018, p. 314). Această zi se mai numea şi Culesul viilor (în Moldova, Oltenia şi Dobrogea), Cârstovul / Cristovul / Hristovul viilor (în Muntenia), Suretiu / Siretiu / Surechiu viilor (în Transilvania), Obrejenia (în Câmpia Dunării). Practic, această zi constituia culminaţia şi încheierea anului viticol, care se deschidea în jurul datei de 23 aprilie, la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În 14 septembrie, rodul viei, vinul, care se transformă euharistic, în cadrul Liturghiei Ortodoxe, în Sângele Domnului Iisus Hristos, era însoţit de anumite acte rituale, cu rol de fertilitate şi de mulţumire: sfinţirea viilor, butuc cu struguri lăsat necules în vie (numit şi „barba lui Dumnezeu”), pomană din primii struguri, pomană de colaci şi struguri (la biserică), pomană de must / vin nou, dar şi de unele rituri cu influenţe necreştine, precum chiuituri şi cântece la zdrobirea strugurilor sau focuri de armă şi chiuituri la umplerea butoaielor.
Tot în această zi, în tradiţia populară era socotită şi Ziua Şarpelui, care semnifica „închiderea” pământului (care s-a „deschis”, în chip simbolic, la Alexii, în 17 martie), atât pentru plante, cât şi pentru insecte şi reptile. Se observă că cele două sărbători sunt plasate în jurul celor două echinocţii (de primăvară - la Alexii şi de toamnă - la Ziua Crucii) şi împart Calendarul Popular în două anotimpuri: vara (17 martie - 14 septembrie) şi iarna (14 septembrie - 17 martie). Se mai spunea că, la această dată (14 septembrie) florile se plâng una pe alta pentru că se usucă şi mor, iar şerpii se adună pentru ultima dată în alunişuri şi se încolăcesc unii cu alţii pentru a plămădi piatra nestemată (Ion Ghinoiu, op. cit., p. 315). Începând cu această zi, oamenilor le era interzis să mai omoare şerpii ce le-ar fi ieşit în cale şi, mai cu seamă, „şarpele casei”, căci, conform credinţei, existentă în toate Ţinuturile Româneşti, fiecare casă îşi avea şarpele său protector, care mai era numit şi „ceasul casei”.
În zilele de sâmbătă, 14 septembrie, şi duminică, 15 septembrie 2019, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, din Bucureşti, a găzduit evenimentul cultural „Ziua Crucii. Cârstovul viilor”, marcând, într-un mod simbolic şi spectacular, începutul culesului viilor şi „bătutul nucilor”. Datinile şi obiceiurile specifice acestei perioade din anul viticol au fost ilustrate de mai multe ansambluri folclorice, de interpreţi ai cântecului popular şi de meşteri populari, sosiţi din mai multe zone etnografice româneşti: Ansamblul Folcloric „Tradiţii luncaviţene”, din Luncaviţa (judeţul Tulcea), Ansamblul Folcloric „Ţara Vrancei”, din Focşani (judeţul Vrancea), Grupul „Acidava”, din Piatra-Olt (judeţul Olt), rapsozii Polina Gheorghe, din Bucureşti, şi Ion Creţeanu, din Slatina (judeţul Olt). În cele două zile ale evenimentului, specialişti etnografi ai muzeului au condus publicul vizitator către gospodăriile şi instalaţiile de tehnică populară specifice zonelor cultivării viţei de vie şi a producţiei de vin din România. Astfel, în ziua de 15 septembrie, cercetătorul dr. Rusalin Işfănoni a oferit, pentru publicul interesat, un ghidaj tematic privind instalaţiile şi instrumentarul specifice viticulturii, vizitând, împreună cu oaspeţii muzeului, gospodăriile din Jurilovca (judeţul Tulcea) şi Curteni (judeţul Vaslui).
În cele două zile de sărbătoare, luminate de soarele blând al începutului de toamnă, mai mulţi meşteri populari şi artizani ai produselor gastronomice tradiţionale au oferit obiecte şi produse de sezon tuturor iubitorilor de artă populară şi celor care apreciază bucatele şi băuturile artizanale.

Categorie: