ROMÂNII BUNI ŞI ROMÂNII RĂI

După 22 decembrie 1989, în România a apărut o nouă împărţire a românilor, în români buni şi români răi. Termenii sunt uzitaţi mai ales în judeţele afl ate la nord de Carpaţii Meridionali şi la vest de Carpaţii Orientali. Sunt folosiţi în toată ţara, dar nu cu aceeaşi încărcătură emoţională.
Pe aici pe la noi, în Regiunea de Dezvoltare Centru 7, unde trăiesc 65% români, 29,9% maghiari, 4% ţigani, 0,6% germani şi 0,1% alte etnii (statistică ofi cială), a fi bun român e foarte uşor. Nu trebuie să faci nimic pentru România, ţara ta. Trebuie să nu participi la acţiuni culturale româneşti, trebuie să nu participi la comemorări ori sărbători ale neamului tău, trebuie să-i îndepărtezi de lângă tine pe românii care se ocupă cu scoaterea la lumină a adevăratei istorii, care doresc să se păstreze tradiţiile româneşti, care critică elementele extremiste, iredentistşovine, din rândul minorităţii conlocuitore, care au atitudine critică faţă de acţiunile antiromâneşti ale unor români etc.. Eşti bun român dacă nu citeşti cărţi şi publicaţii care promovează românismul. Eşti bun român dacă te ascunzi şi te lamentezi în spaţii închise, nu cumva să te audă vecinii de altă confesiune şi la momentul doi, când te întâlneşti cu ei, să le zâmbeşti slugarnic, să-i perii, să faci cum vor ei, găsind şi argumente că e bine, e foarte bine, e necesar şi benefi c pentru ambele părţi.
Român rău, cum e normal, implică riscuri. Răul trebuie tăiat din rădăcină! Românii răi sunt cei care sunt adepţi ai naţionalismului. Dicţionarele spun despre naţionalism că e „doctrină bazată pe apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale” şi „atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale”. Români răi sunt cei care dezvăluie abuzurile administraţiilor judeţene conduse de udemerişti şi pecemişti care doresc autonomia pe baze etnice a unei zone din centrul României. Românii răi sunt cei care nu se lasă maghiarizaţi, care acţionează efectiv pentru trezirea conducătorilor nemului românesc pentru a vedea realitatea zilelor noastre. Românii răi sunt cei care nu cred că Uniunea Europeană va stăvili iredentismul-şovin maghiar ce se manifestă cu trufi e în Regiunea de Dezvoltare Centru 7 din România, pentru simplul motiv că permite unor indivizi, precum Tokes Laszlo ori Frunda Gyorgy, să aducă în atenţia ei mistifi cări ale istoriei. Aceasta deşi Uniunea Europeană, prin emisarii ei de aici, cunoaşte foarte bine starea de fapt existentă, dar o ignoră cu seninătate. Cum care stare de fapt? Aceea că discriminarea acerbă a minorităţii maghiare asupra majorităţii româneşti continuă. Mai corect istoric este, însă, să spunem… discriminarea românilor maghiarizaţi faţă de românii care au rezistat eroic maghiarizării.
Spre aducere aminte, sunt obligat de fapte să spun, că românii răi au cerut cu insistenţă, demnă, după românii buni, de o cauză mai bună, înfi inţarea unei episcopii care să păstorească persoanele de confesiune ortodoxă ale neamului românesc ce vieţuiesc în judeţele Covasna şi Harghita. Să nu râdeţi! Intenţionat am făcut pleonasmul. Spre meditaţie!
Ce au început în anul 1991 Ioan Solomon, Pr. Răţulea, Sabin Calinic, Adrian Căşunean-Vlad, Ioan Ciucu, Mihai Pop, din judeţul Covasna, Ioan Oancea, Pr. Ganea, Doru Voşloban, din judeţul Harghita, prof. Gheorghe Anghelescu din Bucureşti, şi alţii pe care îi rog să mă ierte pentru că nu mi-i amintesc eu dar au fost cu siguranţă, s-a fi nalizat trei ani după. A dat Dumnezeu ca prefectul în funcţie, Adrian Căşunean-Vlad, să-l convingă pe Adrian Năstase, la acea vreme preşedinte al Camerei Deputaţilor, să dea undă verde pentru lucrare, în anul 1994, existând deja aprobarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române determinată de Înaltpreasfi nţitul Părinte Arhiepiscop Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului.
Câtă bucurie a fost că Sfântul Sinod şi partidul de guvernământ din acel an, PSD (denumire actualizată), au dat nouă, români buni şi răi deopotrivă, un punct de sprijin major. Vorba aia, a savanţilor, daţi-ne un punct de sprijin şi răsturnăm pământul.
Cu punctul de sprijin am răsturnat pământul, aşa e. Am desţelenit şi am făcut mănăstiri unde nu erau. Am rezidit bisericile batjocorite de horthyşti. Am construit altele noi, alături de cele vechi, monumente şi mărturii ale existenţei neîntrerupte a noastre aici. Am şcolit persoane sau am adus aici persoane care să aibă grijă de sufl etul ortodoxului şi am reuşit ca românii buni să crească în număr, iar românii răi să scadă ca număr. Asta este esenţial! Românii buni s-au înmulţit, iar românii răi sunt din ce în ce mai puţini. Lupta cu cei răi continuă! Bilanţul la 15 ani este pozitiv! Sunt din ce în ce mai puţini români răi în estul Regiunii de Dezvoltare Centru 7. Păstorii, mai tineri ori mai în vârstă, ai turmei se luptă din răsputeri pentru linişte. Alocă bani pentru ordine şi disciplină în curtea bisericii şi la casa parohială. Spiritual ne îmbogăţesc îndemnându-ne să admirăm cât de frumos e gardul nou construit, ce artistic, ce frumos luminează refl ectoarele biserica, ne îndeamnă să folosim duhovniceşte băncile şi să nu călcăm cumva iarba din incintă, să mergem ca buni creştini numai pe aleile pavate făcute cu sudoarea frunţii lor, dând astfel dovadă că suntem oameni evlavioşi. Dar când îi spui unui părinte dintre ăştia că minoritarul te discriminează, el nu ia atitudine pentru că vrea să fi e bun prieten cu primarul, că primarul îi mai dă o basculă cu pietriş, un braţ de lemne cu care încălzeşte casa parohială, luminează biserica noaptea etc..
Enumeratele personalităţi de mai sus de aia s-au luptat să fi e episcopie, să mai creeze posturi de preoţi gospodari că se cam împuţinaseră. Preoţii martiri pentru românism, români răi, nu au ştiut cum să pună problema creştineşte ortodox pentru a nu se întâmpla martirajele. Nu şi-au păstorit bine turma. După aproape 70 de ani de atunci ne învaţă unii tineri absolvenţi de teologie împreună cu unii mai vârstnici cum trebuie să ne comportăm aici, în inima României, ca să existăm. Măturând curtea bisericii, ţinând ordine şi disciplină în acareturile casei parohiale, şi alte de astea spirituale. Să nu fi m demni pentru a nu avea probleme.
L-am auzit pe umilul creştin ortodox Dan Puric, care îşi asumă numai măturatul căii spre biserică şi nimic mai mult, spunând: „Cu cât bisericile sunt mai mari şi mai somptuoase cu atât credinţa e mai mică”.
Material am construit inimaginabil de mult, cu ajutorul lui Dumnezeu. A venit timpul să lucrăm şi spiritual în primul rând la demnitatea noastră de neam. Mulţi tineri dascăli care predau acum religia ortodoxă în şcoli ar trebui să pună accent şi pe demnitatea de neam, să educe copiii în respect faţă de istoria română, cu mai multă efi cienţă, să recomande spre lecturare publicaţii şi cărţi care promovează românismul, ştiut fi ind că neamul românesc s-a născut creştin ortodox şi aşa a rămas până azi. Profesorii de istorie au, după părerea mea, aceeaşi îndatorire chiar dacă guvernanţii schimbă manualele cum schimbi ciorapii.
Scuzaţi, mi-au luat-o gândurile înainte şi s-au aşternut singure pe hârtie.
Să nu faceţi aşa că aţi creşte români răi. Nu e bine! Nu ne mai deznaţionalizăm şi va fi mare nenorocire. Nu vom mai face voia aproapelui cu care ne întâlnim zilnic, la Primărie, la Consiliul Judeţan, la Inspectoratul Şcolar...
Fiţi români buni!