Românii din jurul României strigă după ajutor

Bălţi, Republica Moldova. Aici timpul parcă s-a oprit în loc, cândva, la începutul anilor 1950. Un tanc pus pe postament cu ţeava spre România are rol de monument în Piaţa centrală. Drumuri pline de gropi. Fabrici abandonate. Blocuri degradate. Inscripţii şi mesaje în limba rusă, la tot pasul. Busturi de eroi ai Uniunii Sovietice. După o plimbare de câteva minute prin acest oraş ai senzaţia că te afli într-un muzeu în aer liber dedicat perioadei sovietice şi nu într-o aşezare urbană aflată la aproximativ 50 de kilometri de graniţa Uniunii Europene.
Municipiul Bălţi, „capitala de nord” a Republicii Moldova, este al treilea oraş ca mărime al ţării, după Chişinău şi Tiraspol. Conform ultimului recensământ, cel din 2004, în acest oraş trăiesc aproximativ 60 la sută moldoveni, 2 la sută români, 24 la sută ucraineni şi 22 la sută ruşi.
Deşi majoritatea s-au declarat moldoveni, pe stradă, rusa este mult mai prezentă decât româna. Semn clar că la Bălţi procesul de rusificare a fost o misiune îndeplinită. Pe acest fundal de gubernie rusă, Universitatea „Alecu Russo” este o oază tonică de europenism, importat pe filieră românească. Paradoxal, universitatea a fost înfiinţată printr-o decizie a Sovietului Comisarilor Poporului al URSS, dată cam în aceeaşi perioadă în care în centru se instala tancul sovietic cu ţeava spre România.
Aici a avut loc, recent, cel de al cincilea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, desfăşurat sub genericul „Noile media - Jurnalism - Comunitate”. Evenimentul, organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), a avut ca scop găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, în general, românii din diasporă şi, în mod special, presa de limba română din afara României. Congresul a reunit aproximativ 80 de reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Israel şi Germania, ai organizaţiilor comunităţii româneşti locale, ai mediului studenţesc, interesaţi de presa de limba română din ţările cu comunităţi româneşti, precum şi reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti din Basarabia, Bucovina, zona Odessa şi Sudul Basarabiei. Încă de la începutul dezbaterilor, jurnaliştii şi reprezentanţii comunităţilor istorice româneşti din afara ţării au vrut să dea un semnal clar cu privire la importanţa presei pentru diaspora românească, arătând totodată că noile instrumente media, precum presa online şi reţelele de socializare, pot uşura legătura dintre aceste comunităţi şi România şi constituie un cadru mult mai eficient de promovare a problemelor cu care acestea se confruntă.
Din păcate, multe comunităţi istorice de români din afara ţării nu se bucură cum ar trebui, unele chiar deloc, de libertatea cuvântului şi de educaţie în limba maternă. Ba, mai mult, sunt supuse unui proces de asimilare tot mai agresiv, iar cei care se luptă să ţină vie flacăra românismului trebuie să facă mari sacrificii şi să se expună la adevărate pericole.

Lecţia de patriotism vine de la Odessa

Printre zonele în care au fost semnalate probleme grave în privinţa accesului românilor la presă şi învăţământ în limba maternă se numără sudul Basarabiei (Ucraina), Transnistria, Bulgaria şi Valea Timocului.
Vadim Bacinschi e jurnalist la Odessa şi a ţinut să vină la Congresul de la Bălţi pentru a prezenta situaţia extrem de delicată a românilor din această zonă şi a celor din Sudul Basarabiei, cunoscută sub numele de Buceac. El a spus că nu se poate vorbi de acces la presă în limba maternă pentru românii de aici deoarece există doar „foaia” de patru pagini alb-negru „Sud-Vest”, pe care o scoate cu mari eforturi la Alba-Iulia. Ziarul „Sud-Vest” apare lunar, din 2012, şi e distribuit la românii din Odessa, Reni, Chilia, Ismail, Tatarbunar, Sărata şi Cetatea Albă.
„M-a ajutat Areta Moşu, preşedintele Despărţământului „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi al Asociaţiei „ASTRA”. A găsit bani. Ziarul îl tipăresc la Alba-Iulia şi apoi e trimis la Galaţi de unde îl trec Dunărea cu mari eforturi până în Sudul Basarabiei. Acest ziar e doar o picătură, nu e suficient. Ar trebui să avem un periodic românesc. Tot ce fac eu e din dragoste şi în acelaşi timp din durere pentru lumea din sudul Basarabiei. La Odessa, când aude de România, toată administraţia locală şi regională e în stare de alertă. Un concert sau un grup folcloric nu poate evolua în scenă dacă n-are autorizaţia în scris de la administraţia regională. De asemenea, scriitorii şi oamenii de creaţie români sunt trataţi ca persona non grata, care vin cu scopul de a-i româniza pe moldoveni şi de a promova românismul”, a semnalat Vadim Bacinschi.

Românii din Buceac riscă să dispară

Pe lângă condiţiile total ostile în care se face presă în limba română, o altă problemă extrem de gravă a comunităţii de români de aici este accesul la învăţământ în limba maternă. Jurnalistul şi scriitorul român de la Odessa avertizează că pe an ce trece problemele pentru românii din zona de sud a Basarabiei sunt tot mai grave, iar dacă nu se intervine, aceştia riscă să dispară.
El a spus că principala armă împotriva românilor este campania de „moldovenizare”, care are ca scop deznaţionalizarea acestora. „Conform recensământului, în zona Odessa şi Buceac sunt 124.000 de moldoveni şi 724 români. Moldovenii au limba lor, organizarea lor, iar românii sunt altceva. Această
divizare ne face un deserviciu enorm. Românii au câteva organizaţii, dar problema cea mai mare e că nu au suport în rândul populaţiei. Primarii de la noi din localităţi sunt antiromâni.
Nu li se permite românilor să facă manifestări în instituţii de învăţământ sau cultură. Pe an ce trece, lucrurile în privinţa românilor sunt tot mai grave.
În 1991 aveam 18 şcoli cu predare în limba română, iar acum avem cinci. Celelalte nu mai sunt. Dacă piere şcoala în limba română, piere scrisul românesc şi cartea românească, vom avea parte de soarta celor din Transnistria. România trebuie să vină aici cu o ofertă mai serioasă. La Odessa se publică „Luceafărul”, care promovează limba moldovenească şi pe Eminescu, despre care se spune că este clasicul limbii moldoveneşti”, a explicat Bacinschi.
Publicistul a adăugat că românii din această zonă trebuie să iasă „din mlaştina post-sovietică”, însă acest lucru nu poate fi posibil fără ajutor din partea României.
Efortul lui Vadim Bacinschi de a le oferi românilor din Sudul Basarabiei şi Odessa un ziar în limba maternă şi de a ţine vie flacăra românismului a fost răsplătit cu Premiul
Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români.
„Sunt personalităţi dedicate patriei şi neamului care ar merita o maximă recunoaştere în timpul vieţii. Apelul lor la solidaritate şi ajutor este din ce în ce mai rar auzit de cei care ar trebui să-i aprecieze ca pe un model, într-o perioadă în care avem mai mult ca niciodată nevoie de repere morale şi etice. Acolo, în sudul Ucrainei, un român se încăpăţânează să ofere o gură de oxigen comunităţii româneşti, din ce în ce mai hărţuită şi divizată. O face aşa cum ştie şi poate, aşa cum a făcut-o de la absolvirea Facultăţii de Jurnalism din Chişinău în 1980, până la această publicaţie - „Sud-Vest”, care rămâne poate singurul argument mediatic demn de luat în seamă. Vadim Bacinschi are ceva din aura şi tragismul martirilor - şi nu este o vorbă în vânt! ”, a
motivat FIJR demersul de a-l premia pe Bacinschi.

Românii din Timoc nu sunt lăsaţi să fie români

Dacă presa românească din Ucraina supravieţuieşte cu mari eforturi, în Serbia, pe Valea Timocului, situaţia gazetarilor români e de-a dreptul dramatică. Reprezentantul românilor din această zonă, Duşan Prvolovici, le-a explicat participanţilor la Congres că în această zonă condiţiile pentru a duce mai departe limba română sunt extrem de vitrege, ba chiar ostile.
„Românii din Serbia sunt împărţiţi în două grupuri prin lege: români şi vlahi. Cei care se declară români locuiesc în Voivodina şi au toate drepturile. În Serbia din Sudul Dunării (Valea Timocului - n.n.), unde sunt 154 de sate curate româneşti şi vreo 350.000 de români, nu au nimic. La recensământ, dintre aceştia, 30.000 s-au declarat vlahi şi 2.000 români. Pe hârtie avem drepturi, dar în practică nimic. Nimeni de la Belgrad nu vrea să discute cu organizaţiile româneşti, numai cu cele ale vlahilor. În Timoc nu există nimic decât nişte proiecte pilot. Unul este cel cu clase în limba română, dar lucrurile se mişcă încet”, a spus Duşan Prvolovici.

SOS - românii din Transnistria

Un caz cu totul special îl reprezintă românii din Transnistria, care nu au deloc acces la presă în limba maternă. „Presa aici, din Transnistria, nu există. Este o presă în care se promovează ideile proruse, se face propagandă şi nu există informaţie adevărată. Este un fel de spălare de creiere!”, a subliniat Laura Jitariuc, jurnalist născut în Transnistria, dar care îşi desfăşoară activitatea la Iaşi.
Problemele comunităţilor
istorice româneşti, pe masa Parlamentului European

Preşedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, director al TVR Cluj, a declarat că toate cazurile de încălcare sau de atingere aduse dreptului la liberă exprimare a jurnaliştilor de limba română din afara ţării vor fi consemnate în Raportul FIJR: „LIBERTATEA PRESEI ÎN DIASPORA ROMÂNEASCĂ”, document ce va fi prezentat în această toamnă la Bruxelles, în Parlamentul European. „Comunicările susţinute de către participanţi au subliniat încă o dată că principalele probleme cu care se confruntă jurnaliştii de limba română sunt legate de limitarea dreptului la liberă exprimare şi, în foarte multe cazuri, de ostilitatea autorităţilor. În acelaşi timp, au fost identificate şi câteva soluţii specifice „noilor media”, care să contribuie la ameliorarea dificultăţilor cu care se confruntă presa românească din afara graniţelor.”

Presa, garanţie a forţei şi longevităţii pentru comunităţile româneşti

Stejărel Olaru, secretar de stat MAE şi şef al Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, a ţinut să-i asigure pe participanţii la dezbateri că departamentul pe care-l conduce acordă o atenţie deosebită pentru presa de limba română din comunităţile istorice româneşti din afara României, alocând un buget substanţial pentru proiectele media. Olaru a precizat că presa de limba română din afara graniţelor este vitală pentru comunităţile româneşti.
„Prin aceste publicaţii comunităţile sunt ancorate la România. Presa este o garanţie a forţei şi longevităţii pentru comunităţile româneşti. Presa de limba română poate acţiona în calitate de catalizator pe două coordonate: să ajute la întărirea coeziunii comunităţii şi să semnaleze statului gazdă că acea comunitate este conştientă de drepturile pe care le are şi este suficient de vocală pentru a le cere. În ultimii ani am acţionat considerând că partea de mass-media este foarte importantă şi am consolidat demersul nostru în această zonă. Ca exemplu, am majorat suma pentru proiectele din mass-media de la 1,1 milioane lei în 2013, la 1,9 milioane lei în 2014. Vreau să dau asigurări pe această cale că Departamentul va continua să sprijine dezvoltarea presei de limbă română în comunităţile româneşti.”
(Articol şi fotografii, de C.P., preluate din ziarul „Făclia” de la Cluj-Napoca, din 23 iunie 2014)

Categorie: