Românii, între cultură şi ignoranţă

Unul din cei mai vechi gânditori ai vechii Elade, Thales din Milet, afi rma în acele vremuri războinice şi crude că poporul cel mai fericit, că omul cel mai fericit, este cel sănătos la trup şi minte, dar mai ales educat.
Acum, după 2500 de ani, în România anului 2010, ne putem pune întrebarea, ca şi vestitul gânditor antic, dacă poporul român este fericit, dacă a sa cultură este la loc de cinste în această ţară, dacă românii sunt sănătoşi fi zic şi psihic. Răspunsul este simplu şi ni-l dau politicienii noştri, cei ce conduc destinele acestei ţări, care ne arată prin cifrele reci ale bugetului de stat pe anul 2010 cât de interesaţi sunt de fericirea noastră.

Realitatea este alta decât cea clamată în campania electorală. Bugetele Ministerului Culturii, Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii sunt cele mai mici bugete din toate, arătând cât le pasă guvernanţilor noştri ca românii să fi e culţi, educaţi şi sănătoşi. Nu mai aşteptăm nimic bun de la aceste cifre reci ale bugetelor celor trei ministere, dar cel puţin vreau să cred că nu o să ne lăsăm „prostiţi” de vorbele politicienilor din gura cărora curge „lapte şi miere” în campania electorală şi „fi ere” în realitatea cotidiană.
Cultura, acest cuvânt drag tuturor, de care Horaţiu şi Cicero spuneau că este un efort colectiv de educaţie, de formare spirituală şi cultivare a calităţilor sufletului, cred că este foarte departe de români.
Oare creaţia, factorul cel mai dinamic al procesului cultural, să fie o „fata Morgana” de care românii să rămână departe? Nu cred.
Oare nu mai avem elite în România care au datoria de onoare de a cultiva masele populare cu care vin în contact? Nu cred.
Oare nu mai avem o mass-media cultivată şi responsabilă care să se opună aplatizării şi degradării gusturilor românilor, imitaţiei şi infl uenţelor exterioare de tot felul? Nu cred, dar totuşi văd.
Desigur, cultura este prin defi niţie un act de creaţie şi efort personal. Ea este alcătuită din două cicluri: primul - cel al creaţiei şi al doilea - cel al circulaţiei valorilor culturale. Principala funcţie a culturii este civilizaţia, care se realizează prin sisteme de învăţământ de toate gradele. Acestea au rolul de a asigura pătrunderea culturii creatoare în toate păturile sociale ale românilor, pentru a ne putea transforma pe noi într-o societate cultivată şi civilizată. Motoarele sistemului de învăţământ sunt cadrele didactice, care în loc să fi e încurajate, se preconizează a fi date în şomaj. Aproximativ 15.000 de cadre didactice vor pleca din sistemul de învăţământ spre alte „ţări de soare pline”. Aceste cadre didactice sunt profesorii suplinitori care, în general, sunt profesori tineri, fără pile, care nu şi-au luat defi nitivatul şi, foarte puţini, pensionari care funcţionează mai ales în şcolile de la ţară. Copiii de ţărani n-au nicio şansă de a fi cultivaţi şi educaţi, acest gest contrazicând chiar pe marele Eliade, care spunea: cultura românească este în fond cultura ţărănească. Adio, cultură ţărănească! Sau, poate că nu, de noi toţi depinde cultura românească, noi toţi trebuie să fi m în stare să selecţionăm din noianul de valori culturale acelea pe care le putem transforma în fapte de viaţă, adică în fapte de civilizaţie. Avem nevoie de cultură, avem nevoie de civilizaţie pentru a fi un popor fericit, aşa cum spunea nemuritorul Thales din Milet.