Rondelul sticlei vişinii

Domnişoarei Pogany

Filtrată printr-o sticlă vişinie
Cădea pe-al meu covor, lumina
Şi-n camera adâncă şi pustie

Reflexele-atingeau străina,
Ce-şi revenea dintr-o beţie
Şi-şi tânguia în gura mare vina.
Filtrată printr-o sticlă vişinie
Cădea pe-al meu covor lumina.

În seara ce-a urmat, în seara sângerie
Am ascultat-o, tremurând, cu tamburina
Şi i-am propus să facem o orgie
Noi doi şi-o martoră: lumina,
Filtrată printr-o sticlă vişinie.