Ruga unui moroşan

Să-mi dai aripi aş vrea, Doamne
Peste plaiuri, munţi să zbor
Să-mi revăd din nou, Stăpâne,
Casa-mi dragă spre izvor.

Unde Mama mea duioasă
Primii paşi m-a învăţat,
Să mă închin la a Ta icoană
Cu smerenie-ngenuncheat.

Să joc iar hora de zor
Prins de brâul mândrei mele
Fiu întors, risipitor
Să-mi uit ceasurile grele.

Ce-am păcătuit Stăpâne
De-aşa greu m-ai pedepsit?
Rătăcesc printre străini
Ca un câine oropsit.

În genunchi te rog, Părinte
Şi din sufl et te implor
Fă să pot să mă-ntorc iarăşi
Să-mi văd casa-nspre izvor.

Să mai simt din nou mireasma
Gliei unde m-am născut
Să-mi cânte privighetoare
Când m-or duce la mormânt.

Iar pe crucea mea să scrie
„Zace aici Ion săracu
Ce s-a-ntors din pribegie
Plâns şi jelit de-ntreg satul”!