Sântilia voineştenilor - felul nostru de a spune României că-i frumoasă

Când am văzut sâmbătă şi duminică, 23-24 iulie 2016, de Sântilia din Voineşti, cât popor s-a adunat pe Poiana Nedeii din Valea Zânelor, au început să-mi cânte în inimă versurile acestea frumoase, celebre: „Vin românii, vin cu toţii / Vin românii toţi ca unul! / Şi nu-i viscol să-i oprească / Nici tunet să-i risipească!”. Pentru că exact aşa veneau românii noştri: mulţi, uniţi, frumoşi, veseli şi cu ştiinţa că trebuie să fie acolo - pentru că acolo au fost mereu, de când neamul nost’ e neam pe pământul acesta!
„Ardelean cioarec de pânză / Du-te-n munte şi fă brânză / Şi hai acas’ mustaţă deasă / Să-ţi găseşti fată aleasă” - cam aşa se întâmpla de multe ori cu oierii noştri: mult din timpul anului îl petreceau departe de casă, în munţi, cu turmele de oi şi veneau de Sfântul Ilie, vara, câteva zile prin sat să-şi caute nevastă - se prindeau în horă, erau întreceri, cântece, mese bogate. Sântilia (pe vremea comunismului a fost oficial denumită „Nedeie” - pentru a se înlătura numele sărbătorii creştine din titulatură) ţinea trei zile, timp în care tinerii îşi căutau şi alegeau viitoarele mirese, le dăruiau păpuşile de caş, jucau cu aceste fete în horă, se cunoşteau cu ele, se îndrăgeau şi, dacă lucrurile se potriveau, mergeau şi le cereau de la părinţii lor. Din acest punct de vedere, Sântilia de la Voineşti se aseamănă cu Târgul de fete de pe muntele Găina, prin faptul că era un punct de plecare în viitoare căsătorii. Însă avea şi un caracter economic, datorită negoţului care se făcea aici cu oi şi produse lactate sau alte mărfuri specifice zonei montane.
Un indiciu preţios, chiar dacă deloc exact şi indirect dedus, despre vechimea acestei sărbători mocăneşti îl avem consemnat la anul 1930: „Vieaţa ciobanilor, vara şi iarna, se petrece tot pe lângă turmele de oi. Prin sat nu coboară decât rar de tot, deobicei cei mai tineri la nedeia, numită Sântilia, care în Covasna se ţine şi acum după stilul vechiu” (S. Opreanu, Contribuţiuni la transhumanţa din Carpaţii Orientali, 1930, p. 20). Aşadar, Sântilia se ţinea de pe vremea când funcţiona la noi Calendarul iulian - „stilul vechi”, adică cu 13 zile întârziere cădea ziua de Sfântul Ilie faţă de cum se trecuse la anul 1919 pe „stilul nou” - Calendarul gregorian. Numai că această schimbare de calendar de la 1919 făcută în Regatul României, era deja de mult făcută în Transilvania. La anul 1582, prin reforma Papei Grigorie al XIII-lea a început implementarea noului calendar în Occident. Casa habsburgică, de religie romano-catolică, l-a făcut degrabă oficial în imperiu - deci şi în Transilvania. Concluzia noastră: nedeia mocănească voineşteană se ţinea şi înainte de anul 1582, pe când la noi funcţiona vechiul calendar! Tradiţii de dinainte de anul 1600 păstrau strămoşii noştri!
Despre Sântilia din secolul trecut, iată mărturiile unor mocani din Voineşti, cu care cititorii ziarului „Condeiul ardelean” au făcut cunoştinţă prin intermediul interviurilor de la rubrica De vorbă prin Voineştii Covasnei… Nea Din Costea îşi aminteşte cu drag cum era când era el copil şi flăcău, prin anii 1950-1960: „Număram zilele până la Sântilie, număram de câte ori ne mai culcăm noaptea, şi bulzele pe care le mai mâncăm, de nerăbdare să venim şi noi la Sântilie. Da’ ce… o zi stăteam, că ne ducea la secerat, ne punea la treabă. Sântilia ţinea trei zile. Era frumos. Atunci, ciobanii îşi alegeau miresele, care erau de căsătorit”.
La vreo 10 ani după, tot aşa stăteau treburile Sântiliei - nea Cojan are cuvântul acum: „Aoleuuu… ce-aşteptau ziua de Sântilie! Mmmm… cred că era a mai mare zi din an. Urlau vreo câteva zile, până se apropia. Şi-atuncea, trebuia să vină câte-un schimbaş, sau doi, să-i înlocuiască pe cei plecaţi. La Sântilie se duceau numai vătafii, buliticul - el nu, că nu poa’ să plece doi, că ei ştiau rostul oilor. Cine venea de-l înlocuia, lua ăla comanda. Sântilia ţinea trei zile. Când veneau, în prima zi, nici nu se spălau, aşa pletoşi cum erau, se-ntâlneau, trăgeau câte-o horă, ş-apoi dup-aia se duceau să se tundă. A doua zi începea sărbătoarea adevărată. Era treaba că se-alegeau mândrele, ăla cu aia, se-nţelegeau să facă nuntă, când venea toamna. Şi iarna se luau la noi, ande tata tot iarna s-au luat, atunci era o perioadă de la… până la să te poţi căsători, apoi vin posturile. A treia zi, ieşeau la deal. Amărâţi, supăraţi, obosiţi… S-auzeau poveşti, că «aia n-a vrut să mă ia»… Asta era Sântilia: acolo se mai întâlneau, mai discutau, mai rezolvau treburi, mai câte-o bătaie - că-şi aduceau aminte că «ăla a vrut să-i fure oaia»…”.
Şi nea Ţică Lazăr are amintiri vii despre nedeie: „Aşteptam Sântilia ca pe Dumnezeu! Aia-i a mai mare bucurie! Atunci te-ntâlneai cu toţi… Dura trei zile. În prima zi, până te vedeai unu’ cu ălălalt, mai ciuguleai câte-un pahar de vin, povesteai ce-ai mai păţit, că ursul, că lupul… Te duceai pe la fete, le duceai păpuşi de caş. (…) A doua zi, hora! Cât puteai, te distrai! La prima nedeie, după ce s-a reluat, am fost ginerică, cu Maria lu’ Nicu Muntean. Se făcea în Ciurda Porcilor. A treia zi, te despărţeai unu’ de ălălalt, plecai cu trinişorul la deal. Urcam cu capra (pe Planul Înclinat) până în vârf, acolo luai trenul, ajungeai în Comandău. Era un bufet acolo unde ne luam rămas bun şi fiecare în muntele lui, ne mai întâlneam când dădea zăpada”. În zilele noastre, povestea continuă! Ediţia din 2016 a început sâmbătă, 23 iulie, cu „făcutul de flori”, obicei al nunţii tradiţionale la românii din Voineşti (la nunţile obişnuite, făcutul florilor se întâmplă joia, după cununia civilă, la casa miresei; tinerii se adună şi confecţionează, din hârtie creponată de diferite culori, de obicei roşu, galben şi albastru, florile cu care se vor împodobi brazii de nuntă, ploştile, caii, aşa cum au învăţat din vechime). Tot atunci, a fost împodobită Casa Nedeii, locul de desfăşurare al ceremonialului de a doua zi, aidoma unei vechi case ţărăneşti, cu brazi de nuntă la poartă, cu ţoale alese, străchini, blidar, perdele şi ştergare vechi. A fost arborat şi steagul tricolor. Un element de noutate l-a constituit şezătoarea organizată de către Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” în acelaşi timp. Anca Bârlă, tânără voineşteancă iubitoare de tradiţii, care a participat alături de mama, mătuşile, vecinele şi prietenele ei, ne-a spus că „şezătoarea desfăşurată sub sloganul „Războiul împotriva indiferenţei continuă” a impresionat prin numărul mare de participanţi, de toate vârstele, prin diversitatea îndeletnicirilor femeilor prezente şi mai ales prin îndemânarea acestora. Cusut, croşetat, ţesut, poveşti, sfaturi şi schimb de idei, copilaşi strujind porumb şi jucându-se curioşi cu vârtelniţa, bucuria împărtăşită, toate acestea au contribuit atât la crearea atmosferei de basm din poveştile bunicii, cât şi la întărirea, prin întoarcerea la origini, a simţului identitar românesc”.
Până seara, pe scenă au evoluat Ansamblul „Ciobănaşul” din Tupilaţi (judeţul Neamţ), Grupul vocal folcloric „Târnava Mare” din Ţopa (judeţul Mureş), interpreta Diana Mogoş, Ansamblul „Florile Zagonului”, Corul bărbătesc „Voievozii Munţilor” din Vâlcele, ambele din judeţul Covasna, interpreţii Ioan Dordoi şi Ovidiu Homorodean.
Duminică, 24 iulie, Poiana Nedeii din Valea Zânelor a fost din nou plină. Alaiul de nuntă, cu cai şi căruţe împodobite, cu tineri frumoşi, a ajuns chiuind, venind dinspre biserică, unde fusese binecuvântat de părintele paroh Ioan Ovidiu Măciucă.
Obiceiul Sântiliei este, de fapt, transpunerea ceremonialului nunţii tradiţionale la voineşteni, cu toate elementele acesteia, moştenite din strămoşi. Potrivit tradiţiei, mirii sunt aleşi dintre tinerii care urmează a se căsători în acel an sau în următorul, astfel că nedeia e un fel de repetiţie a ceea ce îi aşteaptă în curând. În 2016, rolurile de mire şi mireasă au fost îndeplinite de George Costea şi Elena Urzică.
Probabil unul dintre cele mai aşteptate momente este cerutul miresei de către vornic (şi în acest an, Constantin Munteanu), însoţit de ceilalţi călăreţi. Vornicul, în credinţa populară, este „delegatul” mirelui în faţa socrilor mici, de la care este cerută mireasa. „Cerutul miresei” este, în fapt, o oraţie de nuntă, recitată de vornic, transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie. După acceptul socrilor mici, a urmat „hora miresei” - nuntaşilor li se prind flori de nuntă în piept. Spectacolul Sântiliei a continuat cu unele obiceiuri ale adevăratei nunţi tradiţionale de la Voineşti: conchioluitul miresei (care semnifică trecerea fetei în rândul femeilor măritate şi, deci, renunţarea la codiţe, în timp ce i se cânta „Ia-ţi mireasă ziua bună / de la tată, de la mumă…”, obicei care constă în aşezarea de către naşă a voalului pe capul miresei, iar pentru amuzament, mirele plasează pe capul acesteia tot felul de obiecte: o basma, o pălărie, o lingură sau alte obiecte), bărbieritul mirelui (de către cel mai bun prieten, cu un brici de lemn, semnificând trecerea de la viaţa de fecior la cea de om însurat), descălţatul naşilor de către miri (mirele o descalţă pe naşă, iar mireasa pe naş, fiecare încercând să-şi dovedească abilitatea; cel care termină primul, se spune că va conduce viitoarea familie; descălţatul este aranjat în aşa fel încât mireasa întotdeauna reuşeşte să scoată prima pantoful), breaza pe paie aprinse (naşul împreună cu mireasa, iar mirele cu naşa, dansează pe paie aprinse, cu rol de purificare şi fortificare). În acest an, naşi au fost Luminiţa şi Ovidiu Furtună. Toţi nuntaşii s-au prins, apoi, în Hora Sântiliei (moment în care feciorii dăruiesc fetelor „păpuşile” de caş, iar fetele, în schimb, le dăruiesc busuiocul). Muzica a fost asigurată de Neluţu Sandulea, iar întreg programul obiceiurilor tradiţionale de nuntă a fost coordonat de mama acestuia, Ana Sandulea.
După un scurt moment de prezentare de către dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu, din Sfântu-Gheorghe, a unei noi apariţii editoriale, volumul „Mocanii voineşteni, străjeri ai românismului în Arcul carpatic transilvănean”, apărut cu sprijinul financiar al Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Ovine Covasna, au urmat întrecerile între tineri: trântele şi ridicarea bolovanului de aproximativ 100 de kg, pictat în culorile tricolorului. Câştigătorii au fost premiaţi de către organizatori.
Spectatorii s-au îndreptat către scenă, căci era momentul de începere al programului artistic. După Alexandru Baciu, care a interpretat Imnul Naţional, a urmat discursul noului primar al oraşului Covasna, Gyero Jozsef, care a spus, printre altele, că: „Tradiţiile, obiceiurile, datinile seculare, ca formă de exprimare a spiritului şi sensibilităţii colective, sunt comorile inestimabile şi incontestabile ale oricărui popor. Ele sunt unul dintre acele filoane de aur ce definesc specificul unei naţiuni, alături de grai, istorie, simboluri proprii. Tradiţiile sunt determinate şi determină aspiraţiile şi idealurile de ieri şi de azi ale popoarelor, devin parte organică a mentalului colectiv, conturează identitatea proprie a grupului, făcându-l unic în marea de identităţi etno-culturale ce coexistă pe glob. Prin ele suntem mai altfel decât alţii. Uitarea, abandonarea tradiţiilor, înlocuirea, adaptarea acestora cu obiceiuri importate din culturi străine, va face să nu mai rămânem aceiaşi! Prin urmare, povestea tradiţiilor populare trebuie să fie spusă în formă autentică şi în secolul XXI. Constatăm, însă, că transformarea societăţii, emanciparea greşit înţeleasă, individualismul exacerbat, înstrăinarea omului de semenii săi, fenomenul globalizării, fac ca tradiţiile populare să devină pradă indiferenţei şi uitării definitive. Şi totuşi, dumneavoastră, cei care astăzi participaţi la Nedeia Mocanească din oraşul Covasna, puteţi să constataţi că Voineştii Covasnei este unul dintre acele locuri unde tradiţia populară a fost menţinută vie până în zilele noastre”. În continuare, au urcat pe scenă şi au încântat publicul toate cele trei grupe ale Ansamblului „Junii covăsneni”, Alexandra Elena Bîrlă, Elena şi Maria Istrate, Alexandra Voiculescu, Grupul vocal „Sfântul Ioan Valahul” din Covasna, Ansamblul Brâuleţul din Sita-Buzăului, Viorica Florea, Gheorghe Sorea, Ina Todoran, Ionuţ Langa şi, în final, celebra interpretă Maria Dragomiroiu. Programul a fost prezentat de Sergiu Vitalian Vaida.
Ca în fiecare an, Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Ovine Covasna a organizat expoziţia de rase de ovine, cu cele mai frumoase exemplare ale crescătorilor înscrişi în asociaţie. Spectatorii au avut posibilitatea să vadă cum se pregăteşte caşul într-o stână tradiţională, au putut gusta jintiţă proaspătă sau bulzul ciobănesc pe jar, alături de o pastramă de oaie veritabilă. În acest an, Ioan Rusu a fost baciul care a explicat curioşilor din secretele meseriei de oier, care nu e deloc uşoară.
Seara lăsată peste Valea Zânelor a încheiat încă o ediţie a Sântiliei. A fost o sărbătorire frumoasă şi cu folos. Şi a fost felul nostru de a mulţumi celor care mai demult veneau la Nedeia Mocănească - moşii şi strămoşii noştri. Şi a fost legământul nostru că-i vom învăţa pe cei ce ne-or urma să meargă şi ei la Sântilie - Sântilia voineştenilor!
*
Sântilia - Nedeia Mocănească a voineştenilor a fost organizată de Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” şi Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Ovine Covasna, în cadrul unui „Proiect Cultural prioritar realizat cu sprijinul financiar al oraşului Covasna”, cu sprijinul unor agenţi economici.
Parteneri ai evenimentului: Casa Orăşenească de Cultură Covasna, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Covasna, „Crucea Roşie” - Filiala judeţului Covasna, SC Turism Covasna SA, CAR „Solidaritatea” Buhuşi, Hotel „Mercur”, Hotel „Clermont”, Hotel „Montana” şi Hotel „Bradul”.

Categorie: