Săptămânalul „Szekely Ujsag” (Covasna), nr. 26, 02-08.07.2009; Titlu: Marii maeştri ai tragerii de timp, Semnează: Fulop D. Denes

În privinţa convocării Marii Adunări a Autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc există o linişte suspectă, deşi ar fi necesară adoptarea în comun a unei hotărâri care să demonstreze clar că majoritatea locuitorilor de pe Pământul Secuiesc doresc autonomia teritorială. Şedinţa planificată iniţial pentru primăvară, a fost amânată la cererea UDMR, deoarece nu s-a dorit transformarea ei într-o manifestare electorală, în pragul alegerilor europarlamentare. Marko Bela a promis că adunarea va avea loc la sfârşitul lunii iunie, dar după cum ne-am obişnuit deja, acest lucru nu a fost altceva decât praf în ochii cetăţenilor creduli. Propaganda succesului se referă în momentul de faţă la altceva. Importantă nu este autonomia Pământului Secuiesc, ci cine anume să fie candidatul la funcţia de preşedinte al statului. Este penibil modul în care se joacă UDMR cu propria-i listă. Votul acordat candidatului maghiar este un vot pierdut, însă pentru maghiarii carierişti nu asta este important: prin desemnarea unui candidat propriu se doreşte dovedirea puterii politice a partidului. Rolul de membru în opoziţie nu este nicidecum pe placul lui Marko şi ai lui, ei dorind cu orice preţ să fie primiţi în guvernul român. Cu orice preţ, chiar şi prin ignorarea interesului comunitar. Se mizează pe faptul că în cazul în care cele două partide de coaliţie nu vor putea guverna împreună la un moment dat, ar putea fi din nou nevoie de ei. Tocmai din această cauză trebuie să se dea dovadă de răbdare, trebuie iniţiate acţiuni nesemnificative şi trebuie amânată convocarea marii adunări secuieşti. Între timp se poate pomeni de autonomie, se poate înfiinţa un organism care să se mai ocupe luni de zile de probleme teoretice. Conducătorii UDMR au fost dintotdeauna mari maeştri ai tragerii de timp şi se şi vede rezultatul acestui fapt: lipsa de rezultate.
CNS a iniţiat ca PCM şi UDMR - lăsând la o parte disensiunile politice şi solidarizând toate autoguvernările de pe Pământul Secuiesc - să susţină în mod unitar problema autonomiei teritoriale şi să adopte o decizie comună. PCM s-a angajat la acest lucru fără să impună condiţii, însă UDMR nu a făcut până acum altceva decât să-l obstrucţioneze. Nu îmi dau seama ce ar trebui să se mai întâmple pentru ca alegătorii să se trezească şi să-i alunge pe trădători, pe cei care sunt dispuşi la compromisuri?