Satul românesc de ieri şi de azi. De la „vatra satului” la „ziua satului”. Contexte şi interpretări

Motto: „Tradiţia este în noi, Tradiţia suntem noi!” (Constantin Secară)

Satul românesc contemporan este supus unor transformări radicale, rapide şi ireversibile, prin care comunităţile tradiţionale îşi pierd modelele şi elementele de legătură cu trecutul, într-un prezent bulversant şi în perspectiva unui viitor incert. În acest context nefavorabil Civilizaţiei Tradiţionale Româneşti, Biserica Ortodoxă Română, prin Sfântul Sinod, a proclamat anul 2019 drept Anul Omagial al Satului Românesc, tocmai pentru a aduce în atenţia publică valorile tradiţiei bisericeşti şi culturii naţionale pe care le-a păstrat fidel satul românesc, de-a lungul istoriei.
Luna octombrie a fost bogată în evenimente care au pus în evidenţă valorile de patrimoniu ale Satului Românesc, atât prin manifestări ştiinţifice, cât şi prin sărbători muzeale. Voi prezenta în rândurile următoare trei dintre acestea.
În ziua de 17 octombrie 2019, Sala Cupola a Bibliotecii Academiei Române a găzduit conferinţa cu titlul Satul - dimensiunea românească a existenţei, organizată de centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi de Asociaţia Română de Geopolitică, Geoeconomie şi Geocultură, în parteneriat cu Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii „Spiru Haret” şi cu Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. Au prezentat comunicări mai multe personalităţi din domeniul sociologiei, etnografiei, antropologiei şi psihologiei: acad. Ilie Bădescu, prof. univ. dr. Ion Ghinoiu, dr. Gheorghiţă Geană, lect. univ. dr. Corina Pantelimon, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, dr. Ovidiana Bulumac.
Referindu-se la realitatea contemporană a satului românesc, academicianul Ilie Bădescu a insistat asupra ideii principale care dovedeşte că satul este supus în clipa de faţă unei foarte puternice agresiuni, din toate direcţiile; de aceea, satul trebuie abordat cu dragoste şi înţelegere, prin relevarea unei întreite situări existenţiale, de natură arhetipală. Prin urmare, satul poate fi interpretat şi analizat din trei perspective diferite, atât pe o axă verticală, atemporală, cât şi pe una orizontală, temporală: sat arhetipal, sat etnografic şi sat istoric. Satul arhetipal exprimă profunzimea noastră (asumată sau neasumată), printr-o evidentă armonie care se articulează într-o cultură a vieţii, a bunei-cuviinţe, a tăcerii, a înţelegerii profunde, a rugăciunii arhetipale, fondatoare. Satul etnografic (şi etnologic) reprezintă întregul sistem cognitiv care se cuprinde în ceea ce numim, în genere, folclorul. Acesta se articulează într-un veritabil depozit cosmogonic al umanităţii, păstrând întreaga moştenire a speciei umane, care a rămas neasumată (sau asumată doar fragmentar) de elitele culturale ale omenirii. În cele din urmă, satul istoric este supus, în prezent, unor mari primejdii: dezţărănizarea (prin dispariţia ţăranilor), dezcopilărirea şi deztinerirea - prin prăbuşirea demografică, reflectată în înjumătăţirea numărului de copii, plecarea tinerilor şi golirea satului. În atari condiţii, comunităţile respective sunt sortite pieirii.
Celelalte comunicări au prezentat, din perspective diferite, aceleaşi principii ale satului românesc: din punct de vedere filozofic şi poetic (dr. Gheorghiţă Geană: Satul românesc şi setea de mântuire, în poezia lui Mihai Eminescu şi Lucian Blaga), sub aspect etnologic (prof. univ. dr. Ion Ghinoiu: Judecata postumă în satul ancestral), cu o abordare psihologică (lect. univ. dr. Corina Pantelimon: Satul şi (predi)lecţia copilăriei), cu o prezentare sociologică asupra unei comunităţi româneşti din afara graniţelor (dr. Ovidiana Bulumac: Un sat românesc… în afara României. Regiunea Bor, Valea Timocului) şi cu un interesant discurs de istorie a sociologiei (prof. univ. dr. Radu Baltasiu: Despre „dimensiunea românească a existenţei” în concepţia lui Mircea Vulcănenscu). În această ultimă prezentare, care a încheiat şirul prelegerilor, Radu Baltasiu a subliniat câteva idei esenţiale care reies din scrierile lui Mircea Vulcănescu: „românescul” trebuie văzut ca punct de reper în conturarea acelui „sentiment românesc al fiinţei”, prin impunerea unor cuceriri spirituale cu valoare geopolitică, urmate de transformarea poporului în criteriu de judecată ontologică, având ca repere ultime protejarea identităţii Neamului Românesc prin protejarea Satului Românesc.
A doua reuniune ştiinţifică, de mare anvergură, a avut loc în zilele de 24 şi 25 octombrie 2019: Colocviile „Brăiloiu”, ediţia a XI-a, organizate de Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, manifestare cu titlul generic Mutaţii funcţionale ale modelelor culturale în satul contemporan. Colocviile „Brăiloiu” din acest an au surprins atât prin numărul record al specialiştilor care au susţinut comunicări (peste 80 de participanţi, din centrele universitare şi institutele de cercetare din România, Bulgaria şi Republica Moldova), cât şi prin originalitatea, diversitatea şi calitatea intervenţiilor. Complexitatea tematică a fost grupată în multiple arii de interes, precum: memorie culturală; adaptarea spaţiului şi a locuirii rurale faţă de provocările sociale; patrimoniul cultural: problematizări neîncheiate; contemporaneitatea documentului folcloric; etnomuzicologie şi etnocoreologie; comunităţi reale şi virtuale; tradiţii, cunoaştere şi promovarea cunoaşterii; dinamica rituală în contemporaneitate: sincretisme, mutaţii şi noi abordări; expresii ale religiozităţii folclorice; concepte şi metodologie pentru o reevaluare a satului tradiţional; expresii spaţiale şi lingvistice ale păstoritului la români şi aromâni; comunităţi de aromâni; instrumente şi metode de cercetare; provocări tematice. Simpozionul a fost întregit prin prezentări de carte şi proiecţii de filme etnologice, care au relevat complexitatea acestor domenii conexe de cercetare, reunite în trunchiul comun al ştiinţelor etnologice.
În zilele de 25-27 octombrie 2019, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” şi-a serbat, ca în fiecare an, patronul spiritual şi întemeietorul acestei instituţii de elită a culturii tradiţionale româneşti, al cărui nume îl poartă, sub semnul Târgului de Sfântul Dumitru. În decorul binecunoscut şi ambianţa inegalabilă, „satul din inima Bucureştilor” a găzduit o suită de manifestări culturale şi spirituale, situate, de asemenea, în contextul Anului Omagial al Satului Românesc, instituit de Patriarhia Română pentru 2019. Cele trei zile pline, „din zori şi până-n seară”, au găzduit ateliere şi demonstraţii meşteşugăreşti, programe artistice ale unor ansambluri folclorice din România şi Bulgaria, lansări de carte, concerte de muzică religioasă (în cadrul Festivalului-concurs Naţional de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul”, organizat de Patriarhia Română), Sfânta Liturghie (în Biserica din Turea, judeţul Cluj, monument de arhitectură tradiţională din secolul al XVIII-lea, aflat în patrimoniul Muzeului), precum şi nelipsitul Târg: de oale, străchini, măşti, ştergare, fluiere şi ocarine, linguri, cofe şi cofiţe, ii, cămăşi şi pălării, covoare, bucate şi băuturi tradiţionale, produse artizanale care făceau parte, cândva, din nelipsitele târguri de pe întreg teritoriul Românesc.
Iată cum, iniţiativa Patriarhiei Române de a institui, în 2019, Anul Omagial al Satului Românesc, a dovedit, încă o dată, purtarea de grijă a Bisericii Strămoşeşti faţă de moştenirea Tradiţiilor Poporului Român, ca o puternică marcă identitară a Neamului. Acest program vizionar a reuşit să concentreze (în aceşti ani ai derutei, confuziei şi dezrădăcinării sufleteşti şi morale generalizate) o lucrare sinergică, de mare amploare, a tuturor celor care mai gândesc şi simt româneşte, fie oameni simpli din popor, fie cărturari, vrednici luminători ai Poporului.

Categorie: