Scrisoare deschisă adresată Consiliului Director al Asociaţiei pentru Comunitate


Autor: 

dr. Ioan Lăcătuşu

De foarte mult timp, mulţi români din Sfântu-Gheorghe şi din judeţul Covasna, ne-au rugat să ne spunem răspicat părerea despre modul „neelegant” în care s-a raportat şi se raportează, încă de la înfi inţarea sa, Asociaţia pentru Comunitate, la asociaţiile, ligile şi fundaţiile culturale româneşti din judeţul Covasna. Până acum, nu am dat curs acestor rugăminţi, considerând că într-o societate democratică este loc pentru toată lumea, iar diversitatea punctelor de vedere şi a modalităţilor de acţiune pentru realizarea aceloraşi obiective generoase este benefi că.
Am suportat cu stoicism numeroasele „lovituri sub centură”, primite, de această dată, nu de la cei care au tras „cu tunul”, în ultimii 20 de ani, în tot ceea ce am încercat să facem noi pentru prezervarea şi afi rmarea culturii şi spiritualităţii româneşti din Arcul Intracarpatic, ci de la fraţii noştri români. Picătura care a umplut paharul a fost dezbaterea publică privind schimbarea denumirilor unor străzi din Sfântu- Gheorghe, organizată de Primărie, dezbatere de la care reprezentanţii Asociaţiei pentru Comunitate au lipsit.
Reprezentanţii asociaţiilor româneşti din judeţul Covasna au afi rmat public şi au acţionat, încă din primele zile de după decembrie 1989, cu bună credinţă, dar „nu în genunchi”, pentru o convieţuire interetnică normală - obiectivul principal al Asociaţiei pentru Comunitate. Ceea ce considerăm nefi resc şi neproductiv, din punctul nostru de vedere şi din perspectiva marii majorităţi a comunităţii româneşti din Sfântu- Gheorghe şi din judeţul Covasna - în numele căreia ne considerăm îndreptăţiţi să vorbim - este modul în care Asociaţia pentru Comunitate şi-a conceput şi a acţionat pentru realizarea obiectivelor sale, în raport cu celelalte asociaţii culturale şi civice româneşti din judeţ.
Încă de la începutul activităţii sale, conducerea Asociaţiei a promovat nu numai o raportare critică la acţiunile şi proiectele asociaţiilor româneşti din judeţ, dar şi o contestare şi o minimalizare a acestora, instituind o cenzură drastică în presa scrisă şi audio „de limbă română” din judeţ, proprietatea principalilor conducători ai asociaţiei. Sub sloganul conform căruia modestele noastre eforturi şi accentul pus de noi pe „identitatea românească” sunt obiective şi valori „desuiete”, promovate de nişte „nostalgici” care nu percep semnele înnoitoare ale timpului, tinerii elevi, în primul rând cei de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, au fost antrenaţi exclusiv în proiecte „pentru comunitate”, fi - ind formaţi pentru a deveni „cetăţeni ai secolului XXI”, dar nu şi români, iubitori de istorie, tradiţii şi valori naţionale.
Proiectele care de ani de zile au constituit o preocupare constantă a unor asociaţii culturale româneşti din judeţ, au fost contestate şi „dublate” de altele, identice, promovate de Asociaţia pentru Comunitate (cunoaşterea personalităţilor româneşti din judeţ, festivalul de colinde ş.a.). În paginile „Observatorului de Covasna” şi în rubricile postului de radio local în limba română, articolele şi emisiunile referitoare la istoria românilor din Arcul Intracarpatic au fost aproape inexistente. În multe dezbateri publice, conducerea Asociaţiei pentru Comunitate a considerat că principalii vinovaţi pentru convieţuirea interetnică anevoioasă din judeţ sunt reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă, afi rmând că „românii şi maghiarii din judeţul Covasna, vor trăi bine, când va dispărea „generaţia lui Lăcătuşu şi a colegilor săi”. S-a reuşit astfel, ca la cunoscuta dezbinare, pe criterii politice, a comunităţi româneşti, să se adauge şi dezbinarea pe linia societăţii civile, la care se adaugă fi nanţarea privilegiată din partea consiliilor locale a proiectelor Asociaţiei pentru Comunitate, comparativ cu proiectele celorlalte asociaţii culturale româneşti.
În acest timp, mass-media maghiară din judeţ a continuat „bombardamentul” informaţional despre „ţinutul secuiesc”, în care „românii venetici, s-au aşezat precum cucul în cuiburi străine”, contribuind la consolidarea convingerilor că „istoria română este plină de neadevăruri şi mituri care nu au nimic cu realitatea”, iar conducerea partidelor etnice maghiare, afl ate perpetuu la guvernarea locală, într-o deplină unitate a „democraţilor” cu „radicalii”, cu sprijinul societăţii civile, al instituţiilor culturale publice - dar care acţionează doar în interesul etniei maghiare, cu complicitatea principalelor partide româneşti, şi-au conţinut „marşul triumfător” spre obţinerea „visului de aur” - enclava etnică a „ţinutului secuiesc”, în care românii n-au niciun viitor.
Afirmând, cu sinceritate, aceste adevăruri dureroase, nu înseamnă că trecem cu vederea slăbiciunile societăţii civile româneşti din zonă, dezamăgirea produsă de slaba participare a concetăţenilor noştri români la viaţa comunitară şi, mai ales, neimplicarea tinerilor intelectuali români în preluarea ştafetei de la „vechiul val”, cu asumarea responsabilă a destinului românilor şi românităţii pe aceste meleaguri din inima României.
Aceste rânduri se doresc un prilej de refl ecţie şi de dezbateri pentru întreaga comunitate românească din judeţul Covasna. Obiectivele generoase ale convieţuirii într-un areal multicultural şi pluriconfesional, devin abstracţii fără conţinut dacă nu se bazează pe învăţămintele istoriei comune şi pe faptele concrete ale fi ecăruia dintre noi, şi ale tuturor împreună. Dacă liderii românilor din judeţ nu vor avea tăria să treacă peste ceea ce îi desparte, din punct de vedere al convingerilor politice, civice şi confesionale, şi nu vor face front comun atunci când este vorba de promovarea problemelor care ţin de afi rmarea intereselor, valorilor, culturii şi identităţii româneşti, a unei convieţuiri interetnice normale, promovată cu demnitate şi bazată pe respectul reciproc, atunci toţi aceştia trebuie să fi e conştienţi de marea răspundere ce şi-o asumă faţă de viitorul copiilor lor, în această parte de ţară.