Sfânta Cuvioasă Parascheva

Tatăl Sfintei Cuvioase Parascheva se chema Nichita, iar despre mama sa nu se ştie nimic, decât că era o creştină foarte evlavioasă. Ambii părinţi erau foarte credincioşi şi foarte bogaţi. A mai avut un frate, şi anume pe viitorul Sfânt Eftimie izvorâtorul de mir Episcopul Maditelor, oraş din Tracia răsăriteană, aproape de Strâmtoarea Dardanele.
Pe la vârsta de 10 ani, mergând la biserică dimpreună cu mama sa, a auzit cuvintele: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”.

Atât de mult au mişcat- o aceste cuvinte încât atunci când a văzut un sărac în drumul spre casă, în ascuns, fără a o vedea mama sa, a schimbat hainele sale cele scumpe cu ale unui sărac. Cu nimic nu o descurajau bătăile, ocările şi îngrozirile părinţilor săi, ci mai vârtos se întreba ce să facă pentru a-i plăcea Mirelui Ceresc.
Pentru că îşi dorea o viaţă mai curată, a plecat de acasă şi s-a dus la Constantinopol. Aici a sărutat foarte multe sfi nte moaşte, a cercetat pe sfi nţii bătrâni, şi astfel, întărindu- se duhovniceşte, a plecat în Calcedon, iar de aici în Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.
Părinţii lor o căutau neîncetat, dar negăsind-o s-au întors la casa lor, iar după alte mărturii ar fi murit în timp ce o căutau.
La Iraclia din Pont, Sfânta Cuvioasă Parascheva a stat 5 ani petrecând în post, rugăciune, culcat pe jos, ajunări îndelungi şi multe alte nevoinţe pentru a supune trupul duhului.
Sfânta Parascheva îşi dorea foarte mult să ajungă la Ierusalim pentru a săruta şi a se închina şi ea la locul unde au stat picioarele Domnului nostru Iisus Hristos. După ce s-a închinat la locurile sfi nte din Ierusalim, a mers în pustia Iordanului unde a găsit o mănăstire de maici cu o viaţă foarte aspră şi a rămas acolo pentru a se nevoi.
Împlinind 25 de ani a ieşit din mănăstire în urma unei vedenii prin care un înger i-a vestit că va trece de aici în Împărăţia lui Dumnezeu.
Pentru că îngerul i-a spus că trebuie să se întoarcă în patria natală, se îmbarcă şi, cu multe peripeţii şi pericole, pe mare ajunge la Iope. De aici pleacă la Constantinopol, unde cercetează din nou pe sfi nţii părinţi şi sfi ntele moaşte şi apoi ajunge în Caliratia. În cele din urmă ajunge şi la Epivata, unde neştiută de nimeni îngrijeşte cu foarte multă dăruire biserica, dar şi pe nevoiaşii care îi cereau ajutorul.
La 27 de ani intră în Împărăţia lui Dumnezeu, fi ind înmormântată la malul mării. Odată cu trecerea timpului, ea este uitată. Valurile mării au adus la mal trupul unui marinar care murise de multe zile şi se afl a într-o stare avansată de descompunere. În apropiere se afl a un pustnic şi, nemaisuferind mirosul greu al marinarului, roagă pe câţiva oameni să îl îngroape. Săpând ei groapa, au dat de un trup neputrezit, dar nebăgând de seamă l-au aruncat pe marinar peste trupul Sfi ntei Parascheva şi apoi i-au îngropat. Apoi s-a dat uitării acest eveniment.
Un om evlavios, pe nume Gheorghe, obişnuia să se roage foarte mult noaptea. Spre dimineaţă a aţipit şi a visat-o pe Sfânta Parascheva dimpreună cu un oştean care l-a certat pentru necinstirea Sfintei Parascheva, apoi Sfânta Parascheva i-a poruncit să dezgroape sfi ntele sale moaşte şi să le pună într-o raclă. În aceeaşi seară, o femeie evlavioasă pe nume Eftimia a avut în somn aceeaşi vedenie. Dimineaţa au povestit tuturor cele întâmplate şi s-au dus cu toţii la locul unde era înmormântată Sfânta Parascheva. Au dezgropat-o şi au văzut că trupul era neputrezit şi răspândea bună mireasmă. Trupul său a fost ridicat şi dus la biserica din Caliratia, dar moaştele sale nu au rămas aici, ci au fost mutate la Epivat, iar de aici la Târnovo, capitala Imperiului vlaho- bulgar. În timpul domniei lui Vasile Lupu, Domnul Moldovei, sfi ntele moaşte ale Sfi ntei Cuvioase Parascheva au fost aduse la Iaşi şi se află până astăzi în catedrala Sfi nţii Trei Ierarhi, din Iaşi.
Cu ale ei sfi nte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.