Sfânta Taină a Botezului

Cel ce de puţin timp s-a născut în lume
Vine la Cel vechi de zile şi mai presus de orice nume,
Ca să dezbrace haina păcatului strămoşesc,
Primind în loc veşmântul harului ceresc.

Naşii cu pruncul în braţe spre apus privesc,
Lepădându-se de diavol şi de tot lucrul trupesc,
Îndată apoi se întorc cu feţele spre răsărit,
Mărturisind Ortodoxia şi unirea cu Mirele iubit.

Fiind uns cu ulei, micuţul se pregăteşte
A intra-n cristelniţa ce tainic aminteşte,
De mormântul în care Mântuitorul a sălăşluit
După ce-a răstignit păcatul şi iadul a biruit.

Afundându-se în numele Sfi ntei Treimi în apă,
Copilul moare păcatului curăţindu-se de orice pată,
Şi se face părtaş Învierii Domnului Hristos
Pentru a vieţui-ntre oameni drept şi virtuos.

În ajutor vine de sus şi Duhul cel Preasfânt
Care ca un părinte îl ia în braţe iubitor şi blând,
Dăruindu-i cele şapte daruri ca să strălucească,
Ca o candelă veşnic aprinsă, lumină duhovnicească.

Preotul îl cheamă acum pe cel nou botezat,
La-mpărtăşirea cu Preacuratul Trup al Fiului de Împărat,
Pentru a-i dărui arvuna bucuriei şi a mântuirii,
Ce-i va da putere în călătoria pe cărarea nemuririi.