„Sfântul munţilor” din inima României

20 de ani de la întronizarea ca Arhiereu a IPS Ioan Selejan

Pe 21 septembrie 2014, în continuarea manifestărilor dedicate împlinirii a două decenii de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi instalarea în scaunul episcopal a Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan - ridicat între timp, în urmă cu cinci ani, la rangul de Arhiepiscop onorific „ad-personam” -, la Catedrala Episcopală din municipiul Miercurea-Ciuc, reşedinţă a judeţului Harghita, pe o vreme splendidă de început de toamnă, a avut loc evenimentul central al jubileului - Sfânta Liturghie Arhierească, urmată de ceremonia de conferire a Ordinului „Crucea Munţilor” unor personalităţi care au participat cu toată puterea şi fiinţa lor la naşterea şi propăşirea Eparhiei din inima Ţării.
Deosebitul eveniment l-au onorat cu prezenţa, la invitaţia Înaltpreasfinţiei Sale Ioan Selejan, numeroase oficialităţi şi personalităţi ale vieţii publice, dintre care îi amintim pe: ministrul de Externe - Titus Corlăţean, ministrul Apărării Naţionale - Mircea Duşa, fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor - judecătorul CCR Valer Dorneanu, fostul ministru al Educaţiei - senatorul Ecaterina Andronescu, fostul ministrul al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriale - Nicolae Noica, secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale - Codrin Munteanu, prefectul judeţului Covasna - Marius Popica, subprefectul judeţului Harghita - Adrian Jean Andrei, comandantul Brăgăzii 61 Vânători de Munte „Virgil Bădulescu” - colonelul Marius Giurcă, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni - Eugen Popescu.

IPS Ioan: „Hristos ne spune: Cel ce voieşte să vină după mine”

În cuvântul său de învăţătură, rostit după ce a sfinţit pictura Catedralei, proaspăt restaurată, Vlădica Ioan a amintit că „după o călătorie de 20 de ani spre Rai, treaptă cu treaptă, ne aflăm cu toţii astăzi aici, spre a privi puţin înapoi şi apoi a privi înainte către poarta Cerului. Iubiţi credincioşi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Evanghelia de astăzi ne arată desăvârşita libertate pe care o are omul. Astăzi, în lumea tehnicizată, omul se apropie mai mult de robot decât de esenţa bucuriei creaţiei lui Dumnezeu. Astăzi, omul seamănă mai mult maşina decât cu creatura aceea vie şi liberă a lui Dumnezeu. Astăzi, în loc să ne aruncăm ancora conştiinţei noastre în izvorul sfintelor scripturi, cu ajutorul tehnicii, de multe ori ne legăm la mâini, ne legăm aripile şi nu mai putem să ne urcăm către cerul bucuriei lui Dumnezeu. Dar Hristos nu ne opreşte şi spune: Cel ce voieşte să vină după mine. Auziţi, acesta este îndemnul celei mai mari libertăţi a omului: cel ce voieşte. Pe nimeni n-a obligat Biserica lui Hristos de 2000 de ani să vină cu forţa la biserică sau să facă fapte bune. De voieşti să vii după Hristos. Dacă voieşti să faci fapte bune,… dacă voieşti. Deci, iată, iubiţi credincioşi, câtă libertate i-a dat Dumnezeu omului. Maximă. Dar libertatea ce presupune? Presupune o mare responsabilitate. Orice faptă făcută aici pe pământ, bună sau rea, răspunzi în faţa lui Dumnezeu pentru că ai făcut-o… dacă ai voit. De aceea, iubiţi credincioşi, este bine să conştientizăm mereu… cum ne-a creat pe noi Dumnezeu? Cu aripile legate, sau avem aripile dezlegate pentru a ne ridica de pe această minunată planetă albastră spre veşnicia cerului şi spre deplina iubire a lui Dumnezeu? Dacă vrei, iubite frate, iubeşte, iubeşte-L pe Dumnezeu, iubeşte-ţi semenii tăi. Dacă voieşti. Dar, vă îndemn, nu urâţi, nu dezbinaţi, chiar dacă sunteţi liberi a face lucrul acesta, nu faceţi asta, ci iubiţi, mângâiaţi, cercetaţi pe cei care sunt pe lângă frăţiile voastre în necazuri şi în nevoi. În contextul Evangheliei de astăzi, scrie şi ne spune Mântuitorul că dintre cei ce, zice, sunteţi acum de faţă, vor fi dintre voi unii care nu vor gusta moartea. Şi faptul acesta m-a făcut să gândesc şi să mă întorc la cele petrecute aici în urmă cu 20 de ani, şi mă bucur că mulţi dintre cei ce atunci au fost aici sunt şi astăzi în viaţă. Dumnezeu să vă binecuvinteze vieţile frăţiilor voastre şi să aveţi mereu aripile sufletului deschise larg spre a vă înălţa până la poarta raiului bucuriei lui Dumnezeu. Sunt printre noi oameni care atunci, trimişi şi întăriţi de Dumnezeu, au spus: Bine este a se institui aici o Episcopie pentru preoţii şi credincioşii români din acest frământat spaţiu românesc. Binecuvântat să fie Dumnezeu, pentru că aceia care şi-au pus nădejdea în noi, întâi Bunul Dumnezeu şi apoi oamenii, nu s-au înşelat şi am putut ţine până astăzi Crucea pe această Catedrală şi am pus atâtea cruci, cu preoţii şi credincioşii, pe bisericile şi mănăstirile din Episcopia noastră. Acesta este stindardul Bisericii, Sfânta Cruce, şi atâta timp cât pe aceste meleaguri va mai fi Sfântă Cruce, pe sfintele noastre biserici româneşti, va însemna că încă în acest pământ binecuvântat de aici din munţi bate o inimă de creştin ortodox român care se roagă lui Dumnezeu în graiul nostru dulce românesc”.

Mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În continuare, părintele Teodor Bijec, consilier bisericesc în cadrul Eparhiei, a dat citire Mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Două decenii de pastoraţie şi patriotism dinamic, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan în demnitatea de Episcop al Covasnei şi Harghitei”: „Sărbătorim împlinirea a 20 de ani de rodnică slujire arhierească a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioan, ca Arhipăstor al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, care la rândul ei împlineşte 20 de ani de existenţă (1994-2014). Cele două decenii de slujire arhierească, cu neobosită şi intensă lucrare misionară, pun în lumină taina rodirii spirituale din tânăra şi binecuvântata Episcopie a Covasnei şi Harghitei, într-o zonă a României în care românii sunt minoritari. Marea demnitate şi responsabilitate de a mărturisi şi a sluji, prin cuvânt şi faptă, prezenţa şi lucrarea lui Hristos Marele-Preot sau Arhiereul veşnic în Biserica Sa, este împlinită de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan ca receptare atentă a darurilor lui Dumnezeu şi cultivare constantă a lor, folositoare pentru zidirea spirituală şi bucuria comunităţii eclesiale. Mărturisitor şi slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, păstorul şi părintele duhovnicesc al credincioşilor ortodocşi români din Covasna şi Harghita, a împlinit şi a înmulţit faptele iubirii milostive, prin fondarea mai multor instituţii şi aşezăminte social-filantropice, prin multe activităţi culturale şi misionare, concursuri, tabere şi pelerinaje. Cu multă înţelepciune şi râvnă duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan a ctitorit şi a consolidat Episcopia Covasnei şi Harghitei pe care o păstoreşte astăzi, prin creşterea numărului unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri), prin edificarea de noi locaşuri de cult şi restaurarea celor vechi, intensificarea vieţii parohiale şi monahale, a activităţii educative, cultural-religioase şi editoriale, în sprijinul întăririi prezenţei ortodoxe şi româneşti în acest ţinut străbun. Cunoscând râvna sa misionară, înţelepciunea sa pastorală şi dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică, i-am conferit, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, rangul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în luna august 2009, la sfârşitul Sfintei Liturghii săvârşite în Catedrala Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din Miercurea-Ciuc. Astăzi, la ceas aniversar, aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra persoanei Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioan şi asupra clerului şi credincioşilor din Eparhia pe care o păstoreşte. Totodată, îl felicităm pentru modul în care a înmulţit darurile primite de la Dumnezeu, lucrând „cu timp şi fără timp“, îmbinând viaţa spirituală cu slujirea socială, dar şi pacea interconfesională cu dragostea de Ţară! Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să-i dăruiască în continuare aceeaşi bunătate părintească şi aceeaşi râvnă sfântă pentru Biserică şi Neam! Întru mulţi şi fericiţi ani, Înaltpreasfinţia Voastră! † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.
Înaltpreasfinţitul i-a mulţumit Părintelui Patriarh pentru că „şi-a întins braţul binecuvântării Preafericirii Sale şi aici peste munţi”, rugându-l pe „Dumnezeu să-i ajute să poată conduce Biserica noastră în pace şi să-l învrednicească să pună steagul biruinţei pe Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti”.

Ordinul „Crucea Munţilor”, întâia distincţie a Episcopiei Covasnei şi Harghitei

Vlădica Ioan s-a referit, pe mai departe, la emoţionantul moment ce urma, şi anume acordarea Ordinului „Crucea Munţilor” - primul ordin constituit în Eparhie, unor personalităţi de seamă care au contribuit, de-a lungul celor două decenii, la edificarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei. „Spuneam într-o pastorală că m-a întrebat odată cineva, la o conferinţă internaţională, din ce ţară sunt, şi am spus: Eu sunt din ţara crucilor, din ţara cu multe cruci. Pentru că la mine în Ţară nu este cetate românească să nu fie străjuită de cruci. Îţi dai seama imediat când intri într-o cetate, într-o localitate, dacă are cruce la intrare, că acolo trăiesc oameni cu frică de Dumnezeu”, a povestit, în stilu-i inconfundabil, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan. Apoi, a conferit înalta distincţie, într-o ordine aleatorie, următoarelor personalităţi din cadrul Episcopiei, dar şi din afara acesteia, din toate colţurile Ţării: Ioan Voşloban, Vilică Munteanu, Eugen Popescu, Ioan Lăcătuşu, Ioan Solomon, Corneliu Mihail Lungu, Mihai Nicolae, Angela Bârsan, Ioan Micu, Cezar Machedonul, Floarea Catană, Maria Dohotaru, Constantin Filofi, Gheorghe Avram, Felician Ursache, Petre Străchinaru, Radu Ţepeş, Aurel Nan, Mihai Groza, Stelu Platon, Toader Ungureanu, Mihail Breazu, Nicolae Niga, Maricel Zamora Olariu, Rodica Pârvan, Dorel Lungu, Gheorghe Baciu, Gheorghe Şimon, Dorel Păcurar, Petru Porumboi, Marius Popica, Adrian Jean Andrei, Codrin Munteanu, Nicolae Noica, Valer Dorneanu, Ecaterina Andronescu, Titus Corlăţean, Mircea Duşa.
La rândul Sfinţiei Sale, IPS Ioan a primit mai multe daruri de preţ, din punct de vedere sufletesc desigur. Astfel, preoţii ortodocşi români din Albania, Serbia, Ucraina şi Ungaria i-au acordat o Diplomă de Excelenţă prin intermediul preşedintelui Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu. Cezar Machedonul i l-a adus Părintelui Arhiepiscop pe Sfântul Gheorghe îmbrăcat în costum popular aromânesc, dar şi un toiag a cărui denumire din aromână se traduce prin „cârligul vieţii”.
Ecaterina Andronescu a venit cu „o carte, Enciclopedia Bisericii Ortodoxe scrisă de fraţii noştri moldoveni”, dar şi cu „o plachetă pe care am inscripţionat cele mai potrivite cuvinte pentru dumneavoastră din Evanghelia lui Ioan, şi anume: Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi, aşa cum voi să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”, fără a omite să adauge în final: „Cred că în actele mele s-a scris greşit, cred că m-am născut în Harghita”, fapt pentru care Înaltpreasfinţitul a spus că, pentru toate acestea şi multe alte fapte prin care s-a dovedit a fi mereu alături de românii harghiteni şi covăsneni, „doamna ministru Andronescu s-a ales cu Buletin de Miercurea-Ciuc”, fiind stabilit încă de la Universitatea de Vară de la Izvorul-Mureşului, din august, că este „senator de Covasna şi Harghita”.
În sfârşit, ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, care i-a adus Arhipăstorului locului un impresionant buchet de flori Tricolor, a afirmat: „În urmă cu 20 de ani, o mână de români, de intelectuali, de primari, prefecţi, o mână de români adevăraţi băteau la porţile Patriarhiei Române şi la Guvernul României, pentru a li se împlini o dorinţă: înfiinţarea Episcopiei de Covasna şi Harghita. Şi acest lucru s-a împlinit şi a fost mare bucurie. Cu 20 de ani în urmă, la Mănăstirea Topliţa, Înaltpreasfinţitul era hirotonit Episcop al Covasnei şi Harghitei. De aceea în acest an, acum două luni de zile, am considerat că trebuie să îi acordăm cea mai înaltă distincţie a Ministerului Apărării Naţionale, Emblema de Onoare, pentru faptele deosebite pe care le-a înfăptuit în cei 20 de ani. La două luni după luna iulie, în 1994, în septembrie, în prezenţa unei mulţimi de români, a doi patriarhi, Episcopul nostru era întronizat Episcop de Covasna şi Harghita. 20 de ani o fi mult, o fi puţin, eu cred că faptele sunt importante. În aceşti 20 de ani, Episcopul nostru a reclădit şi a înfiinţat, în toate localităţile celor două judeţe, parohii, a construit biserici, a reclădit bisericile care au fost distruse în anii negri de la jumătatea secolului trecut. Dar Episcopul nostru n-a construit numai biserici, n-a înfiinţat numai parohii, a fost şi un mare ctitor în ceea ce priveşte afirmarea şi repunerea în drepturi a Bisericii Ortodoxe în cele două judeţe. Episcopul nostru este un om de mare valoare, un om de echilibru, de fiecare dată ne-a îndemnat la pace şi la bună înţelegere, de aceea a construit şi biserici care aparţin de alte religii. Mi-aduc aminte de scandalul care se iscase în judeţ într-o anumită perioadă vizavi de biserica greco-catolică, şi a găsit atunci soluţii ca şi biserica greco-catolică, care îi reprezintă tot pe români, să fie repusă în drepturi. Ne-a îndemnat să trăim în bună înţelegere cu concetăţenii noştri din cele două judeţe, şi îmi aduc aminte că prin anul 2003 i-a sprijinit pe cei din Miercurea-Ciuc spre a construi biserica milenium, banii pentru realizarea acestei biserici fiind de la Guvernul României. Dar Episcopul nostru este şi un mare învăţător, este implicat în activitatea culturală, în activitatea şcolilor. Episcopul nostru de câte ori vede un om care nu are posibilităţi materiale, îl sprijină cu tot sufletul, dar şi material. Îmi aduc aminte cum construiam la Topliţa case pentru familii cu mulţi copii şi multe, multe alte fapte. Înaltpreasfinţia Voastră, pentru ceea ce aţi făcut în cei 20 de ani şi pentru ceea ce reprezentanţi pentru românii din Harghita şi Covasna, v-am conferit atunci Emblema de Onoare a Armatei Române şi v-am gratulat cu toţi conducătorii armelor din Armata Română. Astăzi, dorindu-vă „La Mulţi Ani!” şi sănătate şi să ne conduceţi încă mult timp de acum încolo, dacă emblema şi diploma şi ordinul ministrului vi le-am înmânat la acea dată, daţi-mi voie să vă ofer un buchet de flori cu ce are mai scump românul, Tricolorul Românesc”.

Crucea clericilor, oferită celor patru protopopi ai Eparhiei

Înaltul ierarh a precizat, în continuare, că, odată cu acest prilej festiv, „am instituit şi o cruce pentru clerici, pe care astăzi o ofer celor patru protopopi ai Episcopiei noastre, cu care colaborez aproape zi de zi: părintele Gligore Vizoli - protopop de Miercurea-Ciuc, părintele Florin Tohănean - protopop de Întorsura-Buzăului, părintele Dumitru Apostol - protopop de Topliţa şi părintele Ioan Bercu - protopop de Sfântu-Gheorghe”.
Câteva cuvinte de mulţumire a rostit, la acest popas, părintele Dumitru Apostol, protopopul de Topliţa, înmânându-i în acelaşi timp o frumoasă cruce ierarhului: „Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop, şi din partea noastră, a preoţilor, şi a părintelui stareţ Emilian şi a celorlalţi ostenitori din partea de nord a Episcopiei pe care cu atâta dragoste o conduceţi, primiţi un semn de respect pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de noi, de credincioşii pe care ni i-aţi încredinţat, rugându-l pe bunul Dumnezeu ca să vă dea putere şi sănătate să puteţi să ne conduceţi pe drumul mântuirii şi să ţineţi aprinsă mereu în noi dragostea de biserică şi de neam, şi curajul cu care întotdeauna ne-aţi insuflat, ca să facem cele care sunt bineplăcute lui Dumnezeu şi de folos Neamului nostru Românesc. Nu sunt cuvinte care să îmbrace şi să umple toată această activitate de 20 de ani de zile pe care aţi făcut-o aici, în această parte de Ţară”.

Legătura cu Patriarhul Partenie al Alexandriei şi icoana grabnic ascultătoare a Maicii Domnului

Cortina peste emoţionanta adunare din Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc a tras-o părintele Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, „de unde am venit eu şi de unde, tot din munţi, părintele ne-a adus o icoană cu Maica Domnului care are un tâlc deosebit”, aşa cum spunea Înaltpreasfinţitul. „Cu emoţie sfântă şi negrăite bucurii duhovniceşti am venit să fim prezenţi la acest jubileu al Înaltpreasfinţiei Voastre şi al Episcopiei de Covasna şi Harghita - a rostit părintele stareţ Ioachim. Aşa cum spuneaţi, în urmă cu 20 de ani de zile, mari personalităţi ale bisericii noastre româneşti, Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Antonie, Mitropolitul Nestor, care au plecat la Domnul, s-au aflat aici, la întronirarea Înaltpreasfinţiei Voastre, alături de un alt mare ierarh al Bisericii Mondiale, Partenie, Patriarhul Egiptului şi al întregii Africi. Cum se face că, în urmă cu opt ani de zile, eram la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, şi aşteptam pe Patriarhul Partenie, cu 4 mitropoliţi, 8 arhimandriţi, o delegaţie de vreo 20 de persoane. Era în cel mai bun elicopter al Ministerului Apărării Naţionale din Grecia şi s-a întâmplat că a căzut deasupra Muntelui Athos în apele Mării Egee şi după ore îndelungate de căutare, pentru că nu s-a identificat locul exact, l-au găsit pe Patriarhul Partenie (pe ceilalţi nu i-au găsit) plutind deasupra apei şi era cu icoana Maicii Domnului care vroia să o aducă la canonizarea Sfântului Evdochim de la Manăstirea Vatopedu. Iată un mare semn de la Domnul, cum s-a făcut această coincidenţă şi legătură cu Patriarhul Partenie al Alexandriei, adormit în Domnul. De aceea, trebuie spus că nu e nimic întâmplător în lumea aceasta. Ca semn de recunoştinţă profundă, de aducere aminte eternă vă spun - aşa cum spunea Părintele Teofil Părăianu, „inima mea are numai intrări, nu şi ieşiri” - că aţi rămas la inima noastră şi nu putem să vă mai scoatem oricum ar fi; vom rămâne împreună în veşnicie. În anul 2006, de la Mănăstirea Dochiariu s-a adus la Mănăstirea Lainici, într-un chip minunat, a cincia copie din lume a icoanei Maicii Domnului grabnic ascultătoare. De ce această icoană şi nu alta, nu putem să spunem. Cert este că a venit la Lainici şi de atunci Maica Domnului a făcut foarte multe minuni, cum a fost şi găsirea moaştelor Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, un alt stareţ din secolul XIX. Cum spuneam, la Mănăstirea Lainici s-au întâmplat, în ultimii ani, multe minuni cu această icoană a Maicii Domnului. De aceea, am purces şi noi la altă facere de copii, şi am făcut această copie tot în Grecia, din argint aurit, şi de aceea am dorit să v-o aducem în mod special ca Maica Domnului să vă fie ocrotitoare pe mai departe, aşa cum v-a fost şi până acum. Cea care ne ascultă rugăciunile, să vă dea zile şi păstorire îndelungate, şi să nu uitaţi de noi în rugăciunile Înaltpreasfinţiei Voastre, pentru că nici noi nu vă vom uita niciodată”.
„Dumnezeu să ocrotească Ţara noastră, Eparhia aceasta şi pe toţi cei ce iubesc Neamul nostru Românesc!” - aşa a sunat gândul de final şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscopul Munţilor.

Categorie: