Sfântul Nicolae al II-lea, ultimul ţar al Rusiei

Ţarul Nicolae (devenit sfânt, iată icoana ortodoxă), născut la 6 mai 1868, a devenit în 1881, când tatăl său Alexandru al III-lea era ţar, ţarevici (moştenitor al tronului). Considerat fiind de ţar ca având o fire prea blândă, fiul Nicolae nu a fost iniţiat în arta guvernării ţării. Nicolae a fost căsătorit cu prinţesa Alix, o nepoată a Reginei Victoria a Angliei, cu care a avut 5 copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Ţareviciul Alexei (foto). Ajuns pe tron în 1894, ţarul Nicolae al II-lea (1894-1917) s-a confruntat atât cu o criză internă, cât şi cu participarea Rusiei la operaţiunile militare din Primul Război Mondial (şi-a asumat rolul de comandant suprem al Armatei Rusiei). După abdicarea sa forţată, în contextul revoluţiei bolşevice, ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa, cum era de aşteptat, a cunoscut supliciul marilor orori ale „ciumei roşii”.
Astfel, Guvernul provizoriu condus de Kerenski i-a închis pe toţi în reşedinţa imperială, după care, în august 1917, i-a mutat mai întâi în Tobolsk, Siberia, apoi la Ecaterinburg. Aici, familia imperială a fost împuşcată, în subsolul Casei Ipatiev, de un pluton de execuţie bolşevic. Trupurile au fost aruncate într-un puţ în noaptea de 17 iulie, apoi au fost aruncate într-o groapă comună, la circa 19 km nord de Ecaterinburg, nu înainte însă de a fi fost turnate pe ele acid sulfuric. Două dintre cadavre au fost arse.