SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL

Este sărbătorit în fi ecare an la data de 20 iulie. Era fi ul lui Sovac, preot al legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), dincolo de Iordan, de unde i se trage şi numele de Tesviteanul.
Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care-l îmbrăcau pe Ilie în haine de foc şi-i dădeau să mănânce o flacără.
Sfântul Ilie a trăit cu peste 800 de ani înainte de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. A activat ca prooroc în timpul domniei regelui Ahab şi a reginei Izabela, în regatul Israel din Samaria.
Regele Ahab, la îndemnul soţiei sale, introduce în regatul său cultul închinării la idolul Baal. Dumnezeu îl trimite înaintea regelui Ahab şi-i spune că pentru această faptă poporul va fi pedepsit cu secetă pe o perioadă de trei ani şi şase luni.
Dumnezeu, în marea Sa milostivire faţă de slujitorii Săi adevăraţi, Îi poartă grijă lui Ilie, trimiţându-l pe vremea secetei la pârâul Cherit, unde corbii îi aduceau mâncare, iar când pârâul a secat, l-a trimis la o văduvă din Sarepta Sidonului, unde face două minuni: una, când înmulţeşte uleiul şi făina, astfel încât acelea niciodată nu se sfârşeau şi, apoi, învierea fi ului văduvei.
Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui Ahab ca să-i adune în muntele Carmel pe toţi popii idolului Baal şi va fi şi el acolo. Apoi le-a propus ca, pe rând, să aducă fi ecare jertfă dumnezeului lui şi care dumnezeu va răspunde cu foc şi va mistui jertfa, acela este dumnezeul cel adevărat. Primii s-au pus pe „rugăciune” popii lui Baal, care deşi se chinuiau pentru a striga mai tare, nu au izbutit să-l trezească din somn pe dumnezeul lor. Sfântul Ilie îi ironiza şi le spunea „strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” (III Regi 18, 27).
După ce au obosit popii lui Baal, Ilie le-a spus să se dea deoparte ca să-şi aducă şi el jertfa sa. A luat Ilie douăsprezece pietre din care a făcut altarul de jertfă, a pus lemnele, a luat viţelul şi l-a tăiat pentru jertfă şi l-a aşezat pe lemne. Apoi, a poruncit să se facă un şanţ în jurul jertfelnicului şi, după aceea, a poruncit să toarne peste viţel apă de trei ori cu patru cofe, astfel încât şanţul s-a umplut cu apă. Aproape de timpul jertfei de seară, Ilie a strigat către Dumnezeu pentru a răspunde cu foc şi poporul să-L cunoască pe Adevăratul Dumnezeu. Dumnezeu a trimis foc din cer şi a mistuit nu numai jertfa, dar şi apa care era în şanţ. A trimis Ilie poporul pentru a-I prinde pe popii mincinoşi şi i-a ucis pe toţi la pârâul Chişonului.
Pentru viaţa sa deosebit de curată, a fost mutat cu trupul la cer, într-un car de foc, urmând să fi e Înaintemergătorul lui Hristos, la a doua Sa venire, lăsând ca urmaş în locul său pe proorocul Elisei.
Cinstea deosebită de care s-a bucurat proorocul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede şi din aceea că, alături de Moise, el a fost prezent pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Ilie, prin viaţa sa ascetică pe care a dus-o, putem spune că este precursor al ascetismului creştin, fi - ind arhetipul monahilor creştini.
Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos, Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile alungă şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc le izvorăşte tămăduiri.
Pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ilie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.