Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Apostol Petru era din Betsaida, fiind fiul lui Iona şi frate cu Apostolul Andrei, cel întâi chemat. De meserie era pescar, neînvăţat şi sărac. Numele său din părinţi era Simon. A fost căsătorit, dar nu se ştie dacă a avut copii. Numele Petru i l-a pus Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care după ce l-a măsurat cu privirea I-a spus: „Tu eşti Simon, fi ul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte Petru)” (Ioan 1, 42).
Petru i-a făgăduit Domnului nostru Iisus Hristos că Îl va iubi întotdeauna, dar Hristos i-a proorocit, în noaptea prinderii Sale în grădina Ghetsimani, că se va lepăda de El de trei ori. Deşi a păcătuit grav, lepădându- se de Hristos, totuşi Hristos l-a repus în treapta de apostol prin întrebarea: „Mă iubeşti tu pe Mine?”, la care Sfântul Apostol Petru a răspuns: „Doamne tu ştii toate, ştii că te iubesc”, şi aici Hristos îi spune, tot de trei ori, „paşte oile Mele” (Ioan 21, 17).
De la Sfântul Apostol Petru avem credinţa că Hristos este adevăratul Dumnezeu, când a mărturisit la întrebarea Domnului: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”, că: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16).
După Înălţarea Domnului şi după Pogorârea Sfântului Duh a propovăduit pe Hristos în Ţara Sfântă, în cetăţile din Asia Mică şi până la Roma împăraţilor păgâni, unde, neavând cetăţenie romană, ca şi Sfântul Apostol Pavel, a fost răstignit cu capul în jos, primind astfel cununa muceniciei.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tars şi la naştere a primit numele de Saul, făcând parte din seminţia lui Veniamin. Saul devine fariseu sub Gamaliel, unul din rabinii şefi ai evreilor din zilele acelea. După studiile îndrumate de marele rabin, Saul devine unul din capii persecuţiilor împotriva creştinilor.
A fost prezent la omorârea cu pietre a Sfântului Apostol Ştefan, întâiul mucenic (Faptele Apostolilor 7, 58).
Pe drumul Damascului, în drum spre persecutarea creştinilor de acolo, este orbit de Însuşi Hristos (Faptele Apostolilor 9, 1 - 22). Este aflat de Apostolul Anania, prin vedenie, Saul îşi regretă faptele şi este botezat. Curând după convertire, Saul îşi schimbă numele în Pavel, iar mai târziu, după ce Sfinţii Apostoli s-au convins că purtarea lui a devenit creştină, l-au primit în rândul lor, devenind apostol al neamurilor (Romani 11, 13; Galateni 2, 8; I Timotei 2, 7).
Sfântul Apostol Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei, cât şi la păgâni.
Sfântul Apostol Pavel şi-a petrecut viaţa de creştin în suferinţă şi lucrând pentru Hristos, înfi inţând şi organizând Biserici pretutindeni.
A atins o asemenea stare de sfinţenie, încât a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).
Sfântul Apostol Pavel, având cetăţenie romană, a fost omorât prin tăierea capului în timpul împăratului Nero.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au greşit mult în faţa lui Hristos, Petru s-a lepădat de El, iar Sfântul Apostol Pavel i-a prigonit pe creştini, dar, după căinţă puternică, au fost iertaţi, deci pot fi un exemplu de iertare şi încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei ce greşesc.
Au fost consideraţi cei mai potriviţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Protocoalele semnate între Patriarhia Română şi Ministerul Justiţiei privind desfăşurarea Asistenţei Religioase în sistemul penitenciar românesc, primul din anul 1993 - la articolul 15, iar al doilea din anul 1997 - la articolul 10, prevăd că „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel vor fi consideraţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România”, iar Legea 293, din 28 iunie 2004, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor - la articolul 77 prevede: „Ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administraţiei penitenciare”.
Biserica îi prăznuieşte pe aceşti doi apostoli în fi ecare an pe 29 iunie, întrucât au fost martirizaţi în aceeaşi zi.