Sfinţii Ierarhi Mărturisitori

Ilie Iorest s-a născut undeva în jurul anului 1600, într-un sat din Transilvania, în părţile învecinate cu Moldova sau în Maramureş. A intrat de tânăr în Mănăstirea Putna, unde a învăţat carte şi rânduielile bisericeşti, primind apoi hirotonia întru preot, schimbându- i-se numele din Ilie în Iorest.
În anul 1640, trece la cele veşnice Mitropolitul Gheonadie al II-lea al Transilvaniei. Este ales în locul său tânărul ieromonah Iorest, dar după ce este recunoscut ca Mitropolit de principele Gheorghe Rakoczy I, i s-a impus să traducă tot felul de cărţi, catehism, rugăciuni şi cântări calvine pentru a se înlesni propaganda calvină printre credincioşii români. Mitropolitul Ilie Iorest refuză să facă acest lucru, în schimb face numeroase vizite canonice şi întruneşte soborul mare al Mitropoliei, format din protopopi şi unii preoţi, hirotoneşte preoţi, termină de tipărit Evanghelia cu Învăţătură, începută de predecesorul său, întreţine legături cu Moldova.
Pentru că nu a vrut să ducă la îndeplinire înlesnirea propagandei calvine, la începuturile anului 1643, se întruneşte un sinod de protopopi, preoţi şi mireni care au hotărât înlăturarea sa din scaunul mitropolitan, aruncându-l în închisoare dimpreună cu mulţi preoţi creştini, iar bunurile i-au fost confi scate. Spre sfârşitul anului 1643, este eliberat din detenţie, în urma intervenţiei a 24 de credincioşi, care au promis că Mitropolitul va plăti 1.000 de taleri pentru vistieria principelui. După eliberare, se retrage în Mănăstirea Putna.
În anul 1645, Mitropolitul Iorest cere ajutorul Rusiei pentru a-şi răscumpăra creditorii. La Moscova a fost primit de ţar în două rânduri, dăruindu-i-se diferite daruri şi bani. În primăvara anului 1646, s-a reîntors în ţară, şi-a răscumpărat garanţii, apoi s-a retras la mănăstirea sa de metanie, unde a adormit la adânci bătrâneţi.
Sfântul Ierarh Sava Brancovici s-a născut în localitatea Inău, din părinţii binecredincioşi Ioan şi Maria, primind numele de Simeon. După ce învaţă carte şi deprinde rânduiala slujbelor în Mănăstirea Comăna, ajunge protopop şi slujitor al bisericii lui Hristos în satul natal. După ce îi mor copiii, apoi şi soţia, este ales ca Mitropolit. Mai întâi este călugărit la Mănăstirea din Târgovişte, cu numele de Sava. Timp de 24 de ani, cât a fost Mitropolit, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-i întări pe români în dreapta credinţă, combătând învăţăturile calvine.
Văzând craiul Transilvaniei că nu poate să-i înduplece pe români spre calvinism din cauza Mitropolitului Sava, a început să împrăştie vrajbă şi răzbunare, aruncând şi mărturii nedrepte asupra lui, fapt care, în anul 1680, a dus la înlăturarea sa din scaun.
Pentru sfinţenia vieţii sale, credincioşii îl numeau sfânt încă din viaţă.
Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici au fost apărători ai Ortodoxiei în faţa influenţelor calvine, întărind unitatea românilor în jurul dreptei credinţe, fiind întemniţaţi şi torturaţi pentru a renunţa la dreapta credinţă. La 21 octombrie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe aceşti sfi nţi, stabilind ca zi de prăznuire data de 24 aprilie a fiecărui an.
Sfântul Ierarh Iosif s-a născut în secolul al XVII-lea, într-un sat din Năsăud, într-o familie de creştini ortodocşi, dobândind învăţătura de la preoţii satelor învecinate şi de la pelerinajele făcute la mănăstirile şi schiturile Maramureşului şi Moldovei. A fost hirotonit preot de Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.
A fost un neobosit apărător al credinţei ortodoxe, îmbărbătându-şi semenii să nu se lepede de Hristos, ci să ţină şi să păstreze învăţăturile Bisericii. A trăit într-o vreme tulbure în care presiunile pentru uniaţie şi trecere la calvinism, venite din partea conducerii străine, erau tot mai numeroase.
În anul 1701, este chemat la Viena şi i se propun bogăţii materiale dacă va renunţa la Hristos. Refuză bunurile materiale, fi ind supus unui val de acuzaţii injuste şi calomnii. Este arestat şi întemniţat, dar nu pentru multă vreme, pentru că maramureşenii s-au unit şi au cerut eliberarea Mitropolitului lor.
În 1705, este iarăşi adus la judecată şi condamnat, dar din nou intervin maramureşenii, aşa că la sfârşitul anului el va fi eliberat, interzicându-i-se dreptul de a rămâne în fruntea comunităţii ortodoxe din Maramureş.
În anul 1711, revine pe scaunul mitropolitan, dar fi ind slăbit de atâtea suferinţe, îşi dă sufl etul în mâinile lui Dumnezeu, la scurtă vreme după aceasta.
A fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române la data de 20 iunie 1992, având ca zi de prăznuire data de 24 aprilie a fi ecărui an.