Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, s-a născut în Capadochia, fi u al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia în Palestina, fi ind cu neamul de acolo, şi având acolo multe averi şi moşteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fi ind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurtă vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se ştie că, deşi era păgân, împăratul Diocleţian, până la anul 303 nu a luat nicio măsură împotriva creştinilor. Această stare de lucruri a îngăduit creştinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său, Galeriu, pe care Diocleţian l-a luat ca însoţitor la domnie, a aprins prigoana împotriva creştinilor. Istoria creştinătăţii stă martoră că, din anul 303 şi până la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfântul Împărat Constantin cel Mare a dat pace creştinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi Hristos.
Cunoscând decretul de prigonire împotriva creştinilor, îndată Gheorghe s-a înfăţişat singur înaintea împăratului Diocleţian şi, înaintea întregii curţi împărăteşti, a mărturisit deschis că este creştin şi că înţelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat poruncă să fi e dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Şi a fost trecut prin toate vămile muceniciei, loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou etc.. Toate acestea şi altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie, stând tare în credinţa în Hristos.
Pentru cei credincioşi, Mucenicii sunt creştini aleşi, luminaţi de Dumnezeu, pentru a duce lupta împotriva păgânătăţii şi a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor şi în clipele când sunt puşi la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeieşti, care le ocrotesc trupul împotriva suferinţelor.
Văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe, şi că rămâne viu şi nevătămat, mulţi dintre ei s-au lepădat de idoli şi au venit la credinţa în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creştinilor. Mai mult, în vremea ţinerii lui, în temniţă, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, văzând acestea, a mărturisit credinţa ei în Hristos.
În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi cu făgăduinţe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa acestei mărturisiri şi, văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Diocleţian a dat poruncă să li se taie capetele, şi Mucenicului şi împărătesei Alexandra.
Deşi ostaşii i-au scos afară din cetate, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, şi-a dat duhul. Iar când au ajuns la locul hotărât, Sfântul şi-a ridicat glasul şi s-a rugat cu căldură, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credinţa fără prihană şi luând cununa cea neveştejită din mâna lui Hristos, Domnul.

Ocrotitor al Forţelor Terestre Române

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se cinsteşte în mod deosebit la noi, românii, ca şi ocrotitor al oştirii, mai ales al Forţelor Terestre Române din Armata Română, care are în componenţa ei trei mari structuri, fi ecare având câte un sfânt ocrotitor, astfel: Forţele Terestre Române, având ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, el fi ind luptător în armata terestră a Imperiului Roman; Forţele Aeriene Române, care au ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, în amintirea înălţării lui la cer într-un car de foc; Forţele Navale Române, care au ca ocrotitoare chiar pe Maica Domnului, în amintirea faptului că ea a călătorit pe mare în Insula Cipru, făcându-i o vizită lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, care a fost Episcop al oraşului Chition din Insula Cipru, în acea călătorie încreştinând pe locuitorii de pe Muntele Ascalon (Atosul de astăzi).
Ocrotitor al oştirii era considerat şi pe timpul marelui Ştefan, Domnitorul Moldovei, care purta în fruntea oştirii stindardul sfânt al marelui mucenic Gheorghe şi ieşea mai întotdeauna biruitor la luptă. Acestea sunt câteva argumente pentru care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este atât de venerat în evlavia ortodoxă în general şi în cea românească în special.