Şi morţii au votat cu Băsescu!

Scriam duminică, pe blogul meu, că important e cine numără voturile. Am intuit că Traian Băsescu, având în mână, direct sau prin oamenii săi din guvern, servicii, ministerele de forţă, prefecturi, instituţii deconcentrate, consulate, poliţie etc., va face jocurile. Voturile, s-a văzut, le-a numărat „bine” PDL, cu ajutorul nemijlocit al prefecturilor şi al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Au „ştiut”, cu două ore înainte de anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor, scorul exact, anunţat de BEC doar a doua zi! Aşa se scrie istoria. Între timp, PSD a adunat camioane de probe care atestă, în opinia lor, o masivă fraudare a votului de duminică. Cel puţin 136.000 de voturi, spun liderii pesedişti, au fost „deturnate”, prin diferite mijloace, spre Băsescu. Având în vedere că diferenţa între candidaţi e de doar 70.000, ajung 35.000 de voturi „întoarse” spre Geoană pentru a răsturna rezultatul! Afl ăm că au votat pentru candidatul PDL sute de morţi (!), zeci de mii de voturi s-au dovedit a fi multiple, CNP-uri false, mii de voturi pro- Geoană anulate, procese verbale falsifi cate şi multe altele, fără a mai pune la socoteală cumpărarea, la propriu, a multor alegători săraci, cu făină, ulei, mălai, găleţi, papuci, carne, ciocolată, sau direct cu banul jos! Ţi se face părul măciucă! Ce va face Curtea Constituţională în faţa acestor dovezi? Greu de spus. De regulă, frauda se pedepseşte individual. Afl ăm abia acum, după şase luni, de la Autoritatea Electorală Permanentă, că cel puţin 13.000 de voturi de la europarlamentare au fost... multiple! S-ar putea să afl ăm, mai pe la primăvară, că şi acest scrutin a fost fraudat. Dar va fi prea târziu. Traian Băsescu va rămâne preşedintele ales, chiar şi de morţi, de persoane fi ctive, de activişti zeloşi care au colindat secţiile speciale punând ştampila pe idolul lor de câte ori s-a putut... Înclin să cred că demersul la Curte nu va avea efect. Judecătorii vor merge, probabil, pe ideea de fraudare punctuală, caz în care răspunderea e individuală. Prinzi amărâtul care a votat de două ori, şi-l bagi la beci. Păpuşarii din spatele lor vor scăpa nepedepsiţi.

Cine a înclinat balanţa? Diaspora sau UDMR?

S-a tot spus/scris, în aceste zile, că diaspora a înclinat decisiv balanţa votului de duminică. E un fapt că „afară” Băsescu a luat cu vreo 80.000 de voturi în plus faţă de Geoană. S-a pierdut însă din vedere un alt element decisiv: votul electorilor maghiari! Joi, 3 decembrie, Marko Bela spunea, într-o conferinţă de presă la Sfântu- Gheorghe, că a venit în Covasna pentru a se întâlni cu primarii UDMR, pentru a-i mobiliza să voteze, împreună cu electoratul maghiar din judeţ, pentru Geoană. Mulţi s-au întrebat, încă de atunci, de ce a reacţionat aşa de târziu UDMR, doar în ultimele 2-3 zile de campanie? Ce putea înţelege electoratul maghiar, mai ales că, pe altă parte, Partidul Civic Maghiar i-a „bombardat” cu mesaje contradictorii, ba să nu meargă la vot, ba să meargă, dar să anuleze buletinele, ba să voteze cu Băsescu! Dacă tot a invocat mereu susţinerea pentru „proiectul Johannis” şi alianţa cu PNL, de ce nu s-a implicat clar, fără echivoc, şi din timp, în campania pro-Geoană? Răspunsul e, cumva, previzibil: pentru că UDMR s-a învăţat să joace la două capete. Pentru că în orice situaţie ar putea intra la guvernare, cum vom vedea mai încolo. Rezultatul a fost că în judeţele cu masivă populaţie maghiară, Traian Băsescu a câştigat net scrutinul! În Covasna, de exemplu, Băsescu a primit 40.917 voturi, iar Geoană, doar 27.520. Dacă adunăm diferenţele şi din alte judeţe cu populaţie maghiară majoritară sau semnifi cativă - Harghita, Mureş, Cluj, Bihor, Bistriţa... -, ajungem repede la concluzia că aici s-a înclinat decisiv balanţa pentru Băsescu. A recunoscut şi preşedintele PNL Covasna, Marius Obreja, care a declarat că UDMR nu s-a mobilizat corespunzător, că maghiarii nu au ascultat de liderii lor şi că majoritatea votanţilor lui Kelemen Hunor nu l-au votat pe Geoană.

Scenarii de decembrie

Toată lumea se întreabă ce va urma. În eventualitatea că rezultatele scrutinului de duminică vor fi validate de Curtea Constituţională, pe Traian Băsescu îl aşteaptă un şir de decizii foarte grele. Are pe tapet un premier desemnat înainte de alegeri, Negoiţă, zis Livache, care a propus Parlamentului un fel de Guvern Boc 3, fără Boc. Greu de crezut că va merge Băsescu pe această formulă, făcută, scriam şi atunci, mai degrabă ca să fi e respinsă. Presupun că îi va cere lui „Livache” să-şi depună mandatul, şi va demara consultări cu partidele parlamentare. Deja au început tatonările, „ritualurile de împerechere”, mai întâi spre liberali, curtaţi insistent, în ideea unui guvern de dreapta. Deocamdată, liderii PNL se ţin tare, au spus din start „nu cu Băsescu”, apoi au nuanţat, parşiv, „dacă am avea premierul...”, ştiind bine că Băsescu nu va mai pune nici mort un şef de guvern pe care să nu-l poată controla. Cred mai degrabă că va merge pe formula unui guvern aparent minoritar, cu PDL, UDMR (n-am nicio îndoială), plus un grup de trădători, cumpăraţi, şantajaţi sau oportunişti. Un guvern care s-ar putea să treacă. Cam aşa înclină şi unii liberali mai cu capul pe umeri („e de preferat să rămânem în opoziţie şi să susţinem, condiţionat, un guvern PDL”), ba chiar şi unii fruntaşi pesedişti! Asta va fi , după toate probabilităţile, schiţa noului guvern. Nu-i convine nimănui prelungirea crizei politice, iar anticipatele, nici atât. Nici măcar lui Băsescu; oricât de mult şi-ar dori să profi te de valul euforic de după realegerea sa, nu va avea siguranţa că PDL va obţine, într-un eventual scrutin, mai mult decât are acum. Ca să nu mai vorbim de faptul că, până la primăvară, când ar putea avea loc, cel mai devreme, alegeri parlamentare, ţara nu va avea un guvern legitim, care să facă buget, să gestioneze criza etc.. Iar opoziţiei PSD-PC-PNL îi va conveni de minune să-l lase pe Traian Băsescu să scoată castanele fi erbinţi din foc, cu mâna lui, cu guvernul lui, cu oamenii lui. Nu asta şi-a dorit mereu? Chiar dacă a trebuit, pentru a ajunge aici, să isterizeze electoratul cu lozinci anti (comunişti, moguli ş.a.), chiar dacă „moşteneşte” de la... precedentul preşedinte o Românie polarizată şi profund divizată, chiar dacă va fi nevoit să culeagă roadele propriei campanii otrăvite, Băsescu va fi , constituţional, preşedintele tuturor românilor. Inclusiv al celor 5,2 milioane care nu l-au vrut. O fi învăţat ceva din toată istoria asta? Tare mă tem că nu. După afl area rezultatelor, a hăhăit nedemn: „Un fl eac, i-am ciuruit”. Ăsta e omul, cu el vom „defi la” încă cinci ani.