Situaţia autonomiei transilvănene

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.387, 07.01.2015;

Un nou an, noi posibilităţi şi responsabilităţi pe scena luptei pentru autonomie. Înainte însă să ne axăm pe sarcinile care ne aşteaptă, să reflectăm puţin asupra evenimentelor, rezultatelor din anii precedenţi. Deşi nu am obţinut rezultate impresionante, putem fi mulţumiţi.
În anii precedenţi, transilvanismul şi mişcările generate de acesta au obţinut o popularitate deosebită. Acest lucru i se datorează în special faptului că, după eşecurile survenite în anii ’90, Sabin Gherman a început să vorbească din nou cu mai mult curaj despre diferenţele existente între Bucureşti şi Transilvania. Ratingul emisiunii moderate de Sabin a arătat că luminarea maselor largi de români nu este imposibilă. Simultan, cu ajutorul presei comunitare, s-au regăsit şi au legat strânse prietenii tot mai multe persoane cu un mod de gândire similar. În toamna anului 2012 au şi fost organizate primele întâlniri transilvaniste, în cadrul cărora a putut fi remarcată diversitatea ideilor privind viitorul Transilvaniei, autonomia şi regionalismul. Şirul întâlnirilor s-a întrerupt destul de repede, însă relaţiile au fost cultivate în permanenţă pe internet. La începutul anului 2013 a demarat şi acţiunea on-line de strângere de semnături pentru revendicarea autonomiei Transilvaniei, acţiune cu care presa nu s-a ocupat la vremea respectivă. În primăvara anului 2014, în alocuţiunea rostită în parlament, Ovidiu Iane a solicitat retragerea petiţiei, ameninţând cu măsuri juridice.
În 18 mai 2013, la Cluj-Napoca a avut loc prima demonstraţie publică pentru revendicarea autonomiei Transilvaniei, la care au participat 20 de persoane. Esenţa însă o reprezenta drapelul transilvănean, era pentru prima oară când drapelul regiunii flutura în număr atât de mare într-un spaţiu public. În cadrul acestei demonstraţii, participanţii au decis că mişcarea trebuie clădită pe baze juridice, trebuie înregistrată o asociaţie. La propunerea lui Mircea Daian, am ales denumirea Liga Transilvania Democrată. Înregistrarea formaţiunii s-a tot amânat, deoarece nu s-a putut ajunge la consens în mai multe probleme, mulţi au abandonat mişcarea. În toamna anului 2013, la o iniţiativă venită din Bistriţa, a fost înfiinţată Mişcarea Ardeleană, care a apărut în scurt timp în mai multe oraşe din Transilvania.
Apariţia acestei mişcări i-a îndemnat la acţiune şi pe membrii ligii. Cu noi membri, a şi început înregistrarea organizaţiei. În decembrie 2013, în Sibiu s-au întâlnit mai multe mişcări transilvaniste, la întâlnire a participat şi Sabin Gherman. Participanţii au căzut de acord să nu mai fie amânată înregistrarea formaţiunii. În primăvara anului 2014 a fost înregistrată în sfârşit asociaţia, în martie a fost deja depusă petiţia cu 10.000 de semnături. Efectivul membrilor ligii a crescut în permanenţă, însă tot nu s-a ajuns la elaborarea unui program comun. Vara a trecut fără evenimente deosebite, însă campania pentru alegerile prezidenţiale a promis cu atât mai multe posibilităţi. Liga şi-a întocmit între timp programul, fiind conturată prima imagine clară despre forma actuală a transilvanismului. În campania electorală, Sabin Gherman s-a prezentat deseori cu Szilagyi Zsolt, candidatul la prezidenţiale, fără să nege faptul că este de acord cu programul acestuia. În al doilea tur de scrutin, Sabin l-a susţinut clar pe Johannis, candidatul transilvănean, la fel cum au procedat şi majoritatea mişcărilor transilvaniste, autonomiste. Victoria repurtată de Johannis a reprezentat un succes real, însă toţi erau convinşi că izbânda lui Ponta ar fi accelerat mişcările românilor din Transilvania, în timp ce victoria lui Johannis îngreunează lupta celor care insistă asupra autonomiei transilvănene. În decembrie, petiţia a fost transmisă şi Parlamentului European, reacţia e aşteptată în februarie 2015. Până atunci îi va fi înmânată petiţia şi lui Klaus Johannis, numărul semnatarilor crescând între timp la 14.000. Liga a invitat fiecare mişcare transilvanistă, autonomistă, toţi activiştii, pe 10 ianuarie 2015, în oraşul Cluj-Napoca.
Aşa stau lucrurile. În acest timp, sute de oameni au deja drapelul Transilvaniei, pe mii de maşini apar stema Transilvaniei sau autocolantele TS. Din ce în ce mai mulţi se identifică cu transilvanismul, din ce în ce mai mulţi înţeleg importanţa autonomiei transilvănene. Deşi nu susţin, tot mai mulţi români sunt dispuşi să dezbată tema autonomiei. Anul ce ne stă în faţă ne oferă o mulţime de posibilităţi, însă este şi periculos, pentru că am putea trece pe lângă diversele posibilităţi dacă nu suntem suficient de vigilenţi. Nu trebuie să renunţăm la lupta noastră, trebuie să ne angrenăm în viitoarele procese politice, ca deciziile ce ne vizează să fie adoptate nu în lipsa noastră, ci împreună cu noi. Trebuie să fim prezenţi şi noi la o nouă decizie de la Alba-Iulia ca să ne apărăm interesele.
Petiţia poate fi accesată şi semnată pe pagina https://www.causes.com/actions/1725889-autonomie-pentru-transilvania.

,