SMERENIA

În drumul greu spre ţărmul sfânt, smerenia este o treaptă,
Ce leagă cerul de pământ şi face viaţa să rodească,
Virtuţilor e temelie, creştinilor un brav îndemn,
Celor pierduţi ajutătoare, mireasma fl orilor ce pier.

Trecuţi prin multe greutăţi, iubind pe Bunul Dumnezeu,
Plângând noian de răutăţi, primi-vom ajutor mereu.
Podoaba celor înţelepţi şi scumpa sfi nţilor cunună,
E călăuza tuturor şi tihna nopţilor cu lună.

Umbrind cu mantia cea neagră, speranţe, vise, împliniri,
Mândria sau făţărnicia, întunecă cerul senin.
Cu umilinţă şi voinţă, mărturisind dreapta credinţă,
Vom străluci biruitori, primind răsplata drepţilor.