Şomajul - o ofensă gravă adusă demnităţii umane

Şomajul este o realitate a mecanismului de funcţiune a modului de producţie capitalist care nu vrea, care nu poate să dea de lucru tuturor cetăţenilor unei ţări. Forţa de muncă este şi ea o marfă care se cumpără sau se vinde pe piaţa forţei de muncă. Pe lângă şomerii „cu acte”, adică cei care iau ajutor de şomaj, mai este o „armată de rezervă” din care fac parte cei cărora li s-a terminat şomajul şi nu şi-au găsit loc de muncă; emigranţii, femeile şi tinerii, persoanele cu handicap etc., deci toţi cei care nu sunt încadraţi în categoria şomerilor clasici.
Cum mai poate trăi un om după ce şi-a epuizat indemnizaţia de şomaj şi este cap de familie, având poate trei sau patru copii? Este o problemă gravă a societăţii noastre aceea ca să privezi pe oameni de pâinea cea de toate zilele. Pe lângă şomajul total mai există o formă de şomaj marginal, în care sunt cuprinşi cei care efectuează o muncă temporară, „semilegală” sau „la negru”. În ţările cu o economie puternic dezvoltată - SUA, Marea Britanie, Franţa, Cipru - există o adevărată industrie a şomajului marginal, în care sunt implicaţi emigranţi din fostele ţări comuniste, deci şi din România. Sunt frecvente cazurile în care românii emigranţi lucrează, ca şi negrii pe plantaţiile sudiste, pentru câţiva euro, deci pentru pâine şi casă.
În România, şomajul marginal este în plină desfăşurare. Din păcate, în ţara noastră, odată cu declanşarea crizei mondiale economice cu o durată nedeterminată, şomajul în rândul tinerilor ocupă o pondere din ce în ce mai mare. Şomajul în rândul tinerilor cuprinde absolvenţi de diferite şcoli care caută de lucru, proaspeţi titulari ai unor diplome universitare care în România, după 1989, s-au înfiinţat ca ciupercile după ploaie. Cauzele şomajului la tineri sunt multiple: lipsa unor informaţii corecte a lor sau familiilor lor cu privire la facultatea pe care o încep şi care nu are nicio perspectivă în viitorul apropiat, discriminarea patronală faţă de tânăra generaţie, discrepanţa mare între idealul de viaţă al tinerilor şi realitatea oferită de societate. La noi, apariţia acestor facultăţi fantomă a dus la apariţia unor mase mari de tineri cu diplomă care depăşesc, numeric, cu mult cerinţele pieţei de muncă. Aceste diplome le oferă tinerilor nu un loc de muncă, ci direct dreptul la şomaj sau, cu alte cuvinte, un paşaport pentru nicăieri.
Stimaţi tineri, aceste facultăţi sunt un bilet de loterie foarte costisitor, ce din start este necâştigător. Sigur că această situaţie determină o atitudine de violenţă sau pasivitate, de apatie şi neîncredere în propriile forţe şi, mai departe, acest drum duce spre consum de droguri şi delincvenţă. De aceea, este nevoie mai mult ca orişicând să se creeze o lume nouă a forţei de muncă, lume care să ţină seama de nevoile şi aspiraţiile tinerilor, pentru că ei sunt viitorul nostru al tuturor.
Şomajul lasă multor milioane de oameni un gust amar, sentimentul că au fost trădaţi de societate. Pierderea serviciului nu aduce doar dificultăţi financiare, ci şi o cumplită durere sufletească. Cel ce caută un loc de muncă trebuie să facă faţă stresului emoţional şi mintal cauzat de şomaj, dar mai ales trebuie să înveţe să trăiască o vreme cu mai puţin. Şomajul, această mare ofensă adusă demnităţii umane, ar trebui să fie o problemă importantă şi o prioritate pe agenda de lucru a Guvernului României.