Spirit românesc şi bucurie duhovnicească la Covasna

„Astăzi, în duh de rugăciune, Biserica „Izvorul Tămăduirii” şi „Schimbarea la Faţă” din staţiunea Covasna a primit binecuvântarea ca icoanele ce o împodobesc să fie făcătoare de minuni”
(PS Andrei Moldovan, Episcopul Covasnei şi Harghitei)

Duminică, 29 decembrie 2015, în ajunul prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, şi a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, biserica de lemn din staţiunea Covasna, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Schimbarea la Faţă” a primit, prin lucrarea sfinţitoare a Preasfinţitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, darul binecuvântării picturii care o înveşmântează.
Pentru început, considerăm important să menţionăm câteva repere fundamentale privind istoricul acestui sfânt lăcaş de închinăciune, emblematic pentru staţiunea Covasna. Ridicată între anii 2006-2008, la iniţiativa şi prin purtarea de grijă nemijlocită a Înaltpreasfinţitului Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, pe atunci Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, biserica (având hramul iniţial „Izvorul Tămăduirii”, întregit apoi cu hramul „Schimbarea la Faţă”) l-a avut, încă de la început, ca paroh pe părintele Cristian Vlad Irimia şi a fost sprijinită de mai mulţi ctitori şi binefăcători covăsneni (Ioan Condrea, Matei şi Cornelia Schinteie, pictori iconari care au pictat gratuit catapeteasma, în anul 2013), dar şi credincioşi din toată Ţara, sosiţi la tratament. Târnosirea acestei biserici a fost săvârşită de IPS Ioan, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi, în data de 4 noiembrie 2012, atunci când părintele Irimia a fost hirotesit la treapta de iconom. În anul 2014, au început lucrările de pictare a pereţilor şi a boltei bisericii în tehnica Al Secco, de o echipă coordonată de pictorul bisericesc Dumitru Bălaşa. În acest context şi părintele Ioan Bercu, protopop de Sfântu-Gheorghe, a reliefat în cuvântul său câteva repere ale devenirii acestui sfânt lăcaş, cu o istorie care coboară până în secolul al XIX-lea, de pe vremea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna şi din primele decenii ale veacului trecut, din vremea arhipăstoririi Mitropolitului Nicolae Bălan; ambii au dorit să existe un loc de închinare românesc şi ortodox la Covasna, în duhul Bisericii strămoşeşti a românilor, trăitori de veacuri, pe aceste meleaguri.
Fără urmă de îndoială, întotdeauna este o nespusă bucurie şi o mare binecuvântare, pentru fiecare credincios în parte, să participe la Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe. Cu atât mai mare este această bucurie duhovnicească atunci când, aşa cum a subliniat Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, în cuvântul său de învăţătură, în aceeaşi zi au fost săvârşite mai multe Sfinte Taine, începând cu Taina Spovedaniei (săvârşită de preoţii slujitori şi duhovnici în seara anterioară sau în acea dimineaţă), continuate cu Dumnezeiasca Liturghie, care reprezintă „cununa tuturor rugăciunilor de pe pământ” şi întregite cu taina hirotoniei, întru preoţie şi diaconie, căci, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii din acea duminică, prin punerea mâinilor Episcopului, prin rugăciunile preoţilor slujitori, ale poporului binecredincios şi prin puterea sfinţitoare a Sfântului Duh, a fost hirotonit preot părintele diacon Vasile Antonie Tămaş (pentru Parohia Vâlcele, Protopopiatul Sfântu-Gheorghe) şi diacon tânărul Gheorghe Radu (pentru Parohia Barcani, Protopopiatul Întorsura-Buzăului). La data apariţiei acestui număr, părintele diacon Gheorghe a fost hirotonit preot, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii Arhiereşti de la Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc, în chiar duminica hramului acestui sfânt lăcaş, la prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, şi a fost instalat la Biserica „Sfântul Nicolae” din Barcani, joi, 10 decembrie 2015.
Personal, m-am convins, o dată în plus, de faptul că lucrurile bine întocmite şi aşezate cu bună rânduială sunt întotdeauna bineplăcute în faţa lui Dumnezeu, căci (aveam să aflu ulterior), la un an de la mutarea la cele veşnice a părintelui Gheorghe Radu (tatăl actualului tânăr preot bărcănean), care slujea în această parohie din ianuarie 1995, fiul său îi va continua activitatea misionară şi pastorală în aceste binecuvântate meleaguri româneşti. Cu această ocazie, părintele Florin Tohănean, protopop al Protoieriei Întorsura-Buzăului (cel care l-a sprijinit şi l-a îndemnat pe tânărul Gheorghe Radu să urmeze lucrării spirituale a tatălui său), a menţionat în cuvântul său de mulţumire adresat Preasfinţitului Părinte Episcop Andrei faptul că în această zi s-a împlinit o bucurie a credincioşilor români ortodocşi din Protopopiat şi din Parohia Barcani, ca o bună şi frumoasă nădejde pentru ca ceea ce s-a sădit în ogorul Bisericii să dea rod bun, însutit, în cel mai scurt timp. De asemenea, domnul Gheorghe Marin, primarul comunei Barcani, naşul de cununie al tânărului preot Gheorghe Radu şi prieten vechi şi bun al tatălui acestuia până la trecerea sa la viaţa cea veşnică, a subliniat, la rândul său, emoţia puternică pe care a trăit-o împreună cu numeroşii localnici, fii ai comunei, atunci când tânărul Gheorghe Radu a fost hirotonit, ca un semn al continuităţii şi al împlinirii gândurilor celor bune ale celor apropiaţi, dar şi ale rugăciunilor părintelui său, vrednicul de pomenire preot Gheorghe Radu.
În acelaşi context, al bunei rânduieli, care trebuie să se întemeieze mereu pe relaţia primordială şi pe raportarea permanentă a omului cu Dumnezeu, cuvântul de învăţătură al Preasfinţitului Părinte Andrei, la tâlcuirea Evangheliei de la Duminica a XXX-a după Rusalii (Luca 18, 18-27; Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor), a început, paradoxal, printr-o întrebare adresată întregului popor adunat în biserica de lemn din Covasna: „Iubiţi credincioşi, vă preocupaţi de viaţa cea veşnică? Noi oamenii, din păcate, în relaţia cu Dumnezeu nu ne mai raportăm ca la un Dumnezeu mântuitor, ci ne raportăm ca la un om care primeşte, la schimb, ceea ce-i dăm. Ţinta noastră, a creştinilor, este mântuirea; pe acesta trebuie să o câştigăm”. În acest context, al preocupării faţă de lucrul cel mai de preţ pe care trebuie să-l urmărească orice creştin - mântuirea sufletului întru şi prin Hristos -, Preasfinţitul Andrei a subliniat rolul primordial pe care l-a avut în trecutul istoric şi-l are (cu atât mai mult în zilele acestui prezent nebulos!) familia creştină, chintesenţă şi chezaşă a bunei rânduieli din societatea românească. Credinţa, rugăciunea, comuniunea cu Dumnezeu şi faptele cele bune reprezintă tot atâtea trepte spre împăcarea omului cu Cerul şi cu Dumnezeu, cu aproapele său şi (nu în ultimă instanţă!) cu sine însuşi.
După săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinţitul Părinte Andrei a binecuvântat pictura bisericii, realizată de o echipă a pictorului Dumitru Bălaşa, şi a spus: „Astăzi, îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem această sfântă şi binecuvântată zi, în care rodul ostenelilor părintelui Cristian Vlad Irimia şi ale dumneavoastră tuturor, pentru pictura aceasta minunată, dumnezeiască, a primit putere sfinţitoare”. Pentru lucrarea osârduitoare a părintelui Cristian Vlad, ierarhul locului l-a învrednicit pe acesta cu rangul de iconom stavrofor, în conformitate cu Canoanele şi rânduielile administrative ale Bisericii.

Gramată. † Andrei, prin Harul lui Dumnezeu Episcop al Covasnei şi Harghitei. După Harul şi Puterea Prea Sfântului Duh, împărtăşit de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos sfinţilor Săi ucenici şi apostoli şi prin ei episcopilor prin punerea mâinilor într-o succesiune neîntreruptă până azi, Învrednicindu-ne şi Noi a fi urmaşi aceloraşi Apostoli, prin lucrarea arhierească, având puterea apostolească de a aşeza cinuri şi trepte bisericeşti şi a le împărtăşi celor ce sunt vrednici, ascultând şi de sfatul slăvitului Apostol Pavel, care spune în Epistola întâi către Timotei: „Preoţii care-şi îndeplinesc bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura”; pe temeiul rapoartelor organelor administrative bisericeşti şi din încredinţarea pe care Ne-au făcut-o personal despre osârdia şi lucrarea desăvârşită săvârşită pentru păstorirea credincioşilor, precum şi întru slava Bisericii Ortodoxe cea „una, sfântă, sobornicească şi apostolească”; Am socotit de bine să învrednicim pe Preacucernicul Preot Irimia Cristian Vlad de la Parohia Ortodoxă Covasna-Staţiune, Protopopiatul Sfântu-Gheorghe, să poarte rang de Iconom Stavrofor în semn de adâncă mulţumire şi smerită închinare Prea Milostivului Dumnezeu pentru binefacerile ce a revărsat asupra Sfintei Biserici Ortodoxe Române şi asupra Noastră. Nădăjduim că această cinstire va fi pentru Preacucernicia Sa temei de a lucra mai departe cu toată râvna pentru Biserica noastră strămoşească şi pentru propăşirea Patriei noastre, iar pentru ceilalţi clerici va fi un îndemn de a-şi spori zelul lor pastoral şi munca pentru binele obştesc, spre fericirea şi mântuirea credincioşilor şi spre mângâierea şi mulţumirea Noastră. Pentru cele mai sus arătate, se dă această Gramată, întărită cu semnătura Noastră şi cu pecetea oficială. Dată în Reşedinţa Episcopală din Miercurea-Ciuc, astăzi, 29 noiembrie 2015, † Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.

Totodată, Preasfinţitul Andrei i-a menţionat, într-un Act de cinstire şi pe „bunii credincioşi ctitori şi binefăcători din Parohia Ortodoxă Covasna-Staţiune”, care au dat dovadă de râvnă şi dăruire pentru „sprijinirea lucrărilor de pictare a bisericii parohiale cu hramul „Izvorul Tămăduirii” şi „Schimbarea la Faţă”, susţinând în acelaşi timp cu însufleţire acţiunile pe tărâm bisericesc şi împlinind astfel cuvântul apostolului, care ne zice: „Slujba ta fă-o deplin” (II Timotei, 4, 4); de asemenea, un Act de cinstire, împreună cu arhiereasca binecuvântare şi cu îndemnul de a spori, în continuare, „în tot lucrul bun, spre salva lui Dumnezeu şi slujirea aproapelui” a fost acordat şi domnilor Stelian Titus Gomboş, inspector superior din cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte, şi Marius Obreja, senator de Covasna, pentru aceleaşi merite deosebite, pentru „râvna, dărnicia şi dragostea creştinească şi pentru sprijinul acordat” aceloraşi lucrări de pictare.
Voi încheia aceste gânduri raportându-mă din nou la cuvintele adresate, în această binecuvântată zi, de Preasfinţitul Andrei: „Iar dumneavoastră, iubiţi credincioşi şi credincioase, să fiţi, după cum vă ştiu, oameni de nădejde ai Bisericii, ai Neamului şi ai Patriei noastre! Dacă, lumeşte vorbind, la 1 Decembrie urăm „La Mulţi Ani, România!”, ne gândim la bietul pământ românesc care a fost apărat cu sânge sfinţit de către cei pe care-i pomenim, eroii noştri. Să-L întâmpinăm pe Hristos Domnul, Cel ce Se naşte, în ieslea sufletelor noastre, curăţite şi primenite prin Taina Spovedaniei şi să-L primim cu bucurie prin Taina Euharistiei de la Dumnezeiasca Liturghie, aceea care este cununa tuturor rugăciunilor de pe pământ”.

Categorie: