SUNET DE CLOPOT

Stând lângă focul care pâlpâie sclipind,
Ascult în nopţi tăcute cu o plăcere clară,
Duioase amintiri din depărtări de gând,
Când clopotele sună în liniştea de afară.

Ne cheamă la închinare în sfi ntele biserici,
S-aducem adorare Stăpânului ceresc,
În izul de tămâie cu fl ori şi lumânări,
Primi-vom alinare, îngenunchind sfi os.

Ferice de-acel crainic cu glasul viguros,
Robust, dar cu o voce puternică şi trează,
Ce cântă cu credinţă un imn religios,
La început de drum, pe marea învolburată.