Tăierea împrejur, cea după Trup, a Domnului

Prima zi a Anului Nou calendaristic, la opt zile de la Naşterea Sa, Domnul rabdă tăierea împrejur cea după trup, ca împlinind Legea, să dea în lături rânduiala trupească a Legii Vechi şi să aducă în lume o tăiere împrejur nefăcută de mână: Tăierea împrejur cea duhovnicească a Sfântului Botez, adică „dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii” (Coloseni 2, 11). Ca Fiu al Lui Dumnezeu şi ca mare întemeietor al Testamentului celui veşnic, o dată cu supunerea Sa la rânduiala tăierii împrejur, Domnul astăzi pune capăt, deci, Legii Vechi şi face început rânduielilor Testamentului celui Nou, scris pe tablele inimii oamenilor.
Drept aceea, noi, creştinii, nu mai suntem ţinuţi la Tăierea împrejur cea Trupească, dar suntem ţinuţi să ne supunem şi să împlinim rânduielile unei adevărate tăieri împrejur duhovniceşti. Suntem datori, îndeosebi, ca Noul Legământ, întemeiat de Domnul Iisus, să săvârşească în noi o deplină supunere faţă de Dumnezeu, a trupului nostru şi a poftelor lui, o deplină dăruire, o deplină pătrundere cu puteri sfi nte a acestui trup şi a cerinţelor lui, lucrare atât de însemnată în lupta noastră duhovnicească, pentru că nu este vorba de o tăiere-împrejur numai a trupului, ci este vorba de o tăiere-împrejur a inimii noastre, adică o tăiere-împrejur care atinge toate gândurile, toate voile, toate simţirile noastre cele mai tainice, îndepărtând tot ce nu poate merge împreună cu o adevărată căutare a lui Dumnezeu. Şi această tăiere-împrejur a inimii nu-i cu putinţă fără o adâncă sforţare. Sărbătoarea Tăierii- împrejur este, însă, şi sărbătoarea numelui lui Iisus. Că tăindu-se împrejur, Domnul a fost numit cu numele Iisus, cum spusese îngerul, mai înainte de a se fi zămislit El, în pântecele Fecioarei. Şi praznicul acesta ne aduce aminte ce loc de seamă trebuie să aibă chemarea acestui nume în viaţa noastră duhovnicească şi cât de mare putere are acest sfânt nume: „Că Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dat lui nume, care este mai presus de orice nume, că în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al acelor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, că Domnul este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2, 9-11), „Şi, acum, Doamne, întinde mâna Ta, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin numele lui Iisus, robul Tău cel sfânt” (Fapte 4, 29-30).
Aceasta am luat-o de la Sfi nţii Părinţi şi o prăznuim o dată cu începutul cununii anului. Şi facem sărbătoare şi zi domnească, pentru toate câte Domnul S-a smerit şi le-a primit pentru noi. Şi dacă s-au întors părinţii Săi acasă, Iisus a vieţuit după fi rea omenească, crescând cu vârsta, cu înţelepciunea, şi cu Darul, spre mântuirea noastră. Dumnezeului nostru, Slavă! Amin.