Troiţa

Stă la răscruci cu viscole-mpotrivă,
primindu-le cu braţele solemn -
nălucă de-mpăcare milostivă
cu spinii din cununa de pe lemn.

Când pumni de vânt adesea o împresoară
sau viituri o prind din temelii,
un sufl et ce-şi clădeşte-n gânduri scară
ne-o readuce iarăşi printre vii.

De multe ori o întâlnii de veghe
la loc de pomenire ori popas
sub adăpost de şiţă ca o zeghe
cu străluciri de vechi iconostas!

Din depărtatul grui al Căpăţânii,
pe pârtie de vremuri i-a fost dat
s-ajungă-lângă cumpăna fântânii -
simbol adânc de pace-ndătinat.

Cu-acelaşi har ce-mpodobi altiţa
din străvechimi care ne-au pus temei
s-a făurit modest popas, Troiţa -
din deltă şi peneluri de scântei.