UDMR = multă cultură, cu educaţie puţină

Sâmbătă, 18 iulie 2009, preşedintele Ţării noastre a ajuns la Tuşnad, staţiune balneară din Ţinutul Covasnei şi Harghitei. A mers la Universitatea de Vară Tuşnad a tinerilor maghiari. A fost huiduit când a citat din Constituţia României. Nimic neprevăzut zic eu. Tinerii maghiari, de la lectorii ce i-am văzut la prezidiul aşa-zisei universităţi, numai reacţii de acest gen pot învăţa? După 20 de ani de studii, au învăţat să huiduie românii care le spun adevărul în faţă! După încă 20 de ani de învăţământ în şcolile lor exclusive ce reacţii vor avea când vor da piept cu adevărul? Vor argumenta, vor huidui mai nuanţat ori vor pune mâna pe cuţite? Mi-e greu să apreciez.
Cu reacţiile isterice ale unei părţi a maghiarimii, cea înregimentată politic, m-am obişnuit. Voi fi prudent. Nu sunt însă împăcat cu comentariile, total deplasate ale unor persoane ce apar pe micul ecran, care susţin că preşedintele i-a provocat pe maghiari. Nu sunt de acord să-ţi bălăcăreşti preşedintele Ţării tale atunci când nu o merită. Isteţi de ecran ori isteţi din partide, au dat năvală în televizoare să ne convingă că nu e bine să le amintească şeful statului cetăţenilor Ţării de articole din Constituţie.
E ruşinos cum ei nu înţeleg sentimentele româneşti şi cum murdăresc tot, în funcţie de interesul lor mediatic. Interesele dumnealor ni le livrează ca fiind interese naţionale. Nici nu gândesc că jignesc Neamul Românesc. Nu am înţeles graba cu care i-au scuzat şi nici de ce, pe cei care l-au huiduit pe preşedintele Ţării, la Tuşnad, doar pentru că le-a citat din legea fundamentală, după care, cu toţii, trebuie să vieţuim. Au vrut oare să dea un semnal pentru UDMR că sunt alături de ei în materializarea politicii antiromâneşti? Pentru toţi isteţii ăştia înseamnă că e o plăcere să privească statuia celor 13 generali, repusă la Arad într-un loc public. Au depus eforturi politice deosebite spre binele Ţării Neamului Românesc, nu? Au cu ce se lăuda, se dau ca exemplu de gândire şi acţiune actualului preşedinte, care prin afirmaţiile lui nu face decât rău, nu? Adevărul învrăjbeşte şi incită când e spus! Minciunile lor sunt binefăcătoare, aducătoare de pace şi bună înţelegere, nu?
Ar fi timpul unei reînnoiri a concepţiilor despre analiză politică, politică, comentarii politice. După 19 ani de libertate, analiştii şi politicienii prezenţi pe ecranele televizoarelor au ajuns să bârfească public, să arunce cu nonşalanţă prezumţii de vinovăţie, să-şi stropească cu noroi adversarul, nu să-l respecte.
Trebuie o schimbare în bine, iar cei ce huiduiesc trebuie educaţi nu mângâiaţi. Numai UDMR este, se pare, adeptul ideii potrivit căreia este posibilă multă cultură cu educaţie puţină. Evenimentele de la Tuşnad din 18 iulie 2009 nu fac decât să confirme o tristă realitate.