În umbra Poienii Braşov

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.316, 08.10.2014

Poiana Braşov va deveni noul Neptun? - anul viitor va reieşi acest lucru, dar oricum este binevenit că au început noi medieri în legătură cu cerinţa maghiarilor din Transilvania. Chiar dacă nu într-o formă oficială, dar se discută despre autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Este nevoie de orice fel de discuţii, de posibilităţi de prezentare a argumentelor, deoarece trebuie să ştim că fără convingerea părţii române nu avem şanse să obţinem ceva.
Sfera politică românească a tăcut mâlc în legătură cu marele marş al secuilor şi cu protestele târgumureşene şi a diminuat însemnătatea acestora, dar este clar faptul că mesajul a ajuns la aceasta. Chiar şi cercurile superioare au sesizat că cerinţa nu poate fi măturată sub preş. Flăcările se pot aprinde uşor sub cenuşă în cazul în care cererile noastre nu sunt luate în serios. Nu este întâmplător nici că Allen Kassof a fost rugat să se ocupe la latura medierii, care în urmă cu 20 de ani a contribuit la realizarea unei convenţii între reprezentanţii comunităţii române şi maghiare. Este adevărat faptul că înţelegerea de la Neptun reprezintă şi în momentul de faţă o problemă controversată. Mulţi consideră că ceea ce s-a realizat acolo este mult prea puţin. Mulţi spun că atunci a început asimilarea UDMR în guvernul român. Situaţia noastră de acum este puţin asemănătoare, deoarece este destul de clar că sfera politică românească nu acceptă extinderea drepturilor maghiarilor din Transilvania. Se spune nu autonomiei culturale, cerinţa autonomiei teritoriale fiind înlăturată de 25 de ani. Ne sunt datori cu universitatea maghiară din Transilvania, finanţată de către statul român. Toate aceste lucruri sunt teme-tabu, despre care abia dacă se poate vorbi. Sfera politică română simte faptul că trebuie să acorde ceva, trebuie să cedeze, dar nu ştiu cât şi cum. Reprezentanţei maghiare îi este clar faptul că trebuie să extindă drepturile, lucru stopat de zece ani. Dacă nu va face acest lucru va deveni lipsită de credibilitate în faţa propriei comunităţi. Nu este întâmplător că reprezentantul PER, vulpea bătrână, a fost rugat să se ocupe de medieri, deoarece este un mare maestru al căutării de compromisuri.
Allen Kassof s-a informat recent, la Sfântu-Gheorghe, în legătură cu opinia poporului. A fost curios să afle cât de mult doresc oamenii simpli autonomia. A putut auzi din partea multora că răbdarea dispare, opoziţia română nu face altceva decât să amplifice hotărârea. Este nevoie de acţionare deoarece suntem în scădere demografică şi vom ajunge treptat să împărtăşim destinul indienilor din SUA. Există temerea că până ce românii vor ceda, va fi suficientă şi o rezervaţie limitată ca ei să poată indica faptul că problema naţionalităţii a fost soluţionată în mod exemplar. Suntem o comunitate băştinaşă, cu un trecut însemnat şi pretindem cerinţa unui viitor viabil - au formulat mai mulţi acest lucru. Nu se ştie ce anume a ajuns din aceste lucruri la urechile oaspeţilor americani.
Allan Kasof a formulat şi o propunere: să uităm de expresia autonomie. Acest lucru are o încărcătură negativă în privinţa românilor şi, ca urmare, este imposibil ca aceasta să fie acceptată. Dacă aceasta este problema, putem să îi dăm orice fel de denumire, căci esenţialul constă în conţinut.
Negocierile sunt în curs de desfăşurare, au loc discuţii cu uşile închise, discuţii învăluite în umbra spiritului Neptunului. Oare reprezentanţii comunităţii noastre vor fi în stare să susţină drepturile noastre sau se mulţumesc cu câteva ciolane? Noi, maghiarii din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc, vom fi în stare să mărşăluim mai departe, să ieşim în stradă, să ne facem auzită vocea? În momentul de faţă ştim faptul că negocierile se referă la noi, la destinul nostru şi la viitorul copiilor noştri. Dacă suntem atenţi şi facem în aşa fel încât politicienii noştri să adopte decizii bune, negocierile din Poiana Braşov pot fi mai fructuoase decât cele din Neptun.