UMF Târgu-Mureş, între politică şi jurământul lui Hipocrate

Profesia de medic, din orice punct de vedere am privi-o, este o meserie nobilă, în primul rând pentru că nobleţea este dată de cei care o practică. Este profesia în care, la absolvirea cursurilor şi a anilor de studenţie, fiecare absolvent devenit medic depune „Jurământul lui Hipocrate”, conform căruia va acorda asistenţă medicală oricărei persoane bolnave. Cu toate acestea, lucrurile nu stau întocmai aşa. Cel puţin la celebra Universitate de Medicină şi Farmacie (UMF) din municipiul Târgu-Mureş. Dar pentru a înţelege ce se întâmplă în această instituţie de învăţământ superior medical, să trecem în revistă un scurt istoric al UMF Târgu-Mureş.
UMF Târgu-Mureş, de la începuturile sale
Clădirea principală în care funcţionează Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş a fost construită de Primăria oraşului între anii 1906 şi 1907, perioadă în care primar al oraşului a fost Bernady Gyorgy. După Marea Unire din 1918, la terminarea Primului Război Mondial, în clădire a funcţionat Liceul Militar. După terminarea şi al celui de Al Doilea Război Mondial, la intervenţia şi presiunea ruşilor, Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca a fost mutată în clădirea cu pricina, cu predare exclusiv în limba maghiară. Ulterior, în anul 1948, Facultatea de Medicină primeşte denumirea de Institutul Medico-Farmaceutic, cu următoarele Facultăţi: Medicină Generală, Pediatrie, Igienă, Stomatologie şi Farmacie. În perioada anilor 1951-1958, a avut trei Facultăţi: Medicină Generală, Pediatrie şi Farmacie. În anul universitar 1958-1959, Facultatea de Pediatrie se transformă în secţie şi, din anul 1960-l961, funcţionează din nou secţia de Stomatologie, transformată în Facultate în anul universitar 1965-1966.
Facultatea de Farmacie şi-a încetat activitatea în perioada anilor 1986-1990. În anul 1991, IMF Târgu-Mureş devine Universitate de Medicină şi Farmacie (UMF).
Prin Decretul 800/1965 şi Ordinul Ministrului Învăţământului, Institutul de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş obţine dreptul de acordare a titlului ştiinţific de Doctor în medicină.
În baza Legii învăţământului şi a modificărilor ulterioare din 1945, 1946 şi 1948, în anul 1962 se înfiinţează şi o secţie cu predare în limba română şi sunt aduşi primii profesori universitari din centrele universitare medicale din ţară. Este evident că nu se completase necesarul de profesori, astfel încât o parte a medicilor de la secţia maghiară au început să predea şi în limba română pentru studenţii români. Pe parcurs ajunsese deja de notorietate faptul că la IMF Târgu-Mureş profesorii etnici maghiari care predau materia la secţia română o făceau superficial, iar studenţii care doreau să se pregătească temeinic, erau nevoiţi să apeleze la colegii de secţie maghiară pentru completarea cursurilor predate. În acelaşi timp, diferenţele notării studenţilor, atât la seminarii şi colocvii cât şi la examene, erau net în dezavantajul studenţilor români. Faptul este explicabil deoarece, după absolvire, medicii stagiari erau repartizaţi în ordinea descrescătoare a mediilor; repartiţia la locul de muncă se făcea şi atunci la nivel naţional. Cu cât un absolvent avea o medie mai mare, cu atât mai multe opţiuni avea la alegerea postului pentru a fi repartizat cât mai convenabil pentru el. Au fost multe cazuri în care un medic stagiar etnic maghiar care n-a prea avut de ales şi a trebuit să opteze pentru localităţi din Moldova sau Muntenia, a fost trimis înapoi întrucât nu cunoşteau limba română şi nu aveau cum să comunice nici cu bolnavii, nici cu colegii de servici. Pentru a preîntâmpina situaţii de genul acesta, profesorii etnici maghiari de la IMF Târgu-Mureş le dădeau studenţilor de la secţia maghiară note mult peste cunoştinţele lor, pentru a le facilita posibilitatea stabilirii lor în zona Ardealului, pe cât posibil în localităţi populate şi de etnici maghiari.
O primă nedumerire
Este ştiut faptul că un medic care doreşte să lucreze în străinătate pentru a primi un salariu conform aşteptărilor sale, o condiţie esenţială pe care trebuie s-o îndeplinească este să cunoască limba oficială a acelui stat, măcar la nivel mediu. În acest sens, este obligat să treacă examenul de cunoaştere a limbii, după care urmează testarea profesională. Aşa se întâmplă în toată lumea. Dar la noi în ţară, la Târgu-Mureş, etnicii maghiari nu au obligaţia de a cunoaşte limba română şi de asta profită liderii lor, căutând să impună limba maghiară ca a doua limbă oficială, aici în România, pe teritoriul Daciei. Un semn cert că liderii maghiarilor se află iarăşi la guvernare şi li se permite să câştige teren.
Conflictul de interese ia proporţii şi creşte în intensitate
De la UMF Târgu-Mureş au răzbit foarte puţine ştiri sau informaţii legate de vreo eventuală escaladare a conflictelor de interese. Puţine persoane ar fi crezut că se poate ca în mediul academic, devenit de renume internaţional, să se ivească stări conflictuale. Tăcerea este spartă şi adusă la cunoştinţa publicului de rectorul UMF Târgu-Mureş de atunci, prof. univ. dr. Constantin Copotoiu, şi de prof. univ. dr. Ovidiu Butuc, fost membru în Senatul Universităţii, printr-o conferinţă de presă organizată la sediul PNL, în luna martie 2012. Cu toate că la UMF există o secţie cu predare în limba maghiară, profesorii de la această secţie şi o parte a studenţilor au vrut înfiinţarea de departamente şi linii separate cu predare în limba maghiară. Faptul în sine nu îl avantajează pe studentul etnic maghiar, în schimb, profesorii aleşi în funcţie de şef de department sau de linie vor avea de câştigat printr-o salarizare mai bună şi o funcţie în plus. În această idee, în mod cu totul bizar, Cabinetul Ungureanu emite H.G. 2013 din martie 2012 prin care se aprobă înfiinţarea unei Facultăţi de Medicină în Limba Maghiară. Această decizie guvernamentală a fost atacată în justiţie la Târgu-Mureş, astfel că la 4 mai 2012 a fost suspendată, iar în luna aprilie 2013 a fost anulată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, UMF având ca avocat pe prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop.
Sigur că tensiunile din cadrul UMF nu s-au aplanat. Partea maghiară a profesorilor avea intenţia ca secţia cu predare în limba engleză să treacă la Facultatea de Medicină pe care preconiza că o va înfiinţa, în ideea „biculturalităţii”. Toţi miniştrii care au avut treabă prin Târgu-Mureş, aproape că altceva nu au avut de făcut decât să discute cu partea maghiară despre ceea ce vrea aceasta, dar nu se poate.
Ceea ce vor, dar nu se poate
Partea maghiară a UMF, vrea de fapt să revină la statutul pe care-l consideră de drept, şi anume UMF să fie o universitate maghiară, având ca argument, în primul rând, clădirea, care „a fost construită de Bernady Gyorgy”. Apoi, desigur, un alt argument este acela că Facultatea de Medicină a fost cu predare exclusiv în limba maghiară, întemeiată exclusiv pentru maghiari şi, deci, maghiarii o vor înapoi. Aşa cum s-a întâmplat cu Colegiul Naţional „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureş, aşa se poate întâmpla şi cu UMF. Ei interpretează astfel: românii au năvălit peste noi şi au pus stăpânire pe ceea ce este al nostru, deci vrem facultate separată în limba maghiară! Ei bine, nu se poate. În cazul acesta, ca de obicei, momentan se mulţumesc şi cu mai puţin şi, prin urmare, vor departamente separate. Nu se poate nici asta. Se mulţumesc din nou cu şi mai puţin şi vor linii separate de învăţământ. Nu se poate. De ce nu se poate? Fiindcă ei vor să facă practica la patul bolnavului în limba maghiară. Aşa ceva, aici, nu se poate. Dar se poate în Ungaria. Să ne amintim: prima condiţie ca să exersezi profesia de medic este să cunoşti limba statului, cel puţin la nivel mediu, pentru a putea conversa cu bolnavii şi cu celelalte cadre medicale. Altfel, nu eşti medic, eşti decor de interior. Nu se poate îndeplini dorinţa părţii maghiare a cadrelor UMF, deoarece ei nu îndeplinesc condiţiile pentru acreditare: nu au cursuri, nu au cadre didactice. Au fost organizate mai multe concursuri pentru ocuparea posturilor la catedrele înfiinţate, dar nu s-au prezentat decât în număr alarmant de insuficient. Ei, totuşi, vor să se treacă aspectul acesta cu vederea şi să se încalce legea. Nu se poate. Vor să suplinească necesarul de cadre didactice prin profesori de la universităţi din Ungaria. Nu se poate. Conform celor declarate de prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMF Târgu-Mureş, „medicina este o profesie care nu se învaţă la fără frecvenţă. Aici trebuie să fii la patul bolnavului, să participi la cursuri. Nu se poate să pregăteşti viitori medici venind să le predai în zilele de sâmbătă şi duminică, în programul tău liber”. Dar ce se poate să se facă? Să boicoteze activitatea UMF. Cine este familiarizat cu calculatoarele, ştie ce este un virus care ţi se strecoară în programe şi nu te mai lasă să-ţi vezi de treabă. Pentru a rezolva problema, trebuie să-ţi faci devirusarea şi să-ţi instalezi antivirusul.
O ultimă rundă de discuţii
În ziua de 24 aprilie 2014, în Sala de Oglinzi a Palatului Culturii din Târgu-Mureş a avut loc un ceremonial academic: semnarea şi parafarea Contractului de parteneriat privind constituirea consorţiului universitar între Universitatea de Medicină şi Farmacie şi Universitatea „Petru Maior”, ambele din Târgu-Mureş. Evenimentul a fost găzduit de Mihnea Cosmin Costoiu - ministrul delegat pentru Învăţământul Superior şi Cercetarea Ştiinţifică, Corneliu Grosu, aflat în ultima zi în funcţia de prefect al judeţului Mureş, Ciprian Dobre - preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, Dorin Florea - primarul municipiului Târgu-Mureş, Liviu Vasile Oprea - noul subprefect al judeţului Mureş, prof. univ. dr. Leonard Azamfirei - rector ul UMF, prof. univ. dr. Constantin Copotoiu - preşedintele Senatului UMF, prof. univ. dr. Călin Enăchescu - rectorul UPM, prof. univ. dr. Cornel Sigmirean - preşedintele Senatului UPM şi membrii senatelor celor două universităţi. Contractul a fost semnat de rectorii celor două universităţi, iar sub aspect metaforic fie spus, cele două universităţi şi-au dat mâna pentru a conlucra în chestiuni comune. Se preconizează ca peste câţiva ani să fie cooptată în consorţiu şi Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş. Ministrul nu a venit în mod deosebit pentru evenimentul academic. În finalul ceremonialului, ministrul delegat Mihnea Cosmin Costoiu a răspuns întrebărilor presei: „Sunt susţinător al autonomiei universitare, de mulţi ani, nu din momentul în care am devenit ministru, încă din poziţia de rector al Politehnicii din Bucureşti şi cred că singura şansă de dezvoltare a universităţilor este autonomia universitară. Şi universităţile româneşti au ajuns deja la maturitate şi au capacitatea de a-şi decide soarta în folosul lor şi al comunităţilor pe care le reprezintă. Senatele sunt constituite pe baza legilor liber desfăşurate în fiecare universitate, rectorii sunt aleşi prin votul tuturor cadrelor didactice, a sudenţilor reprezentativi, deci există reprezentativitatea şi din acest motiv autonomia trebuie respectată. O spun pentru că au fost discuţii, au fost şi la Târgu-Mureş pe plan local. Cred că încercarea de a trage într-o parte sau alta este o greşeală”. La întrebarea, cât poate să fie de periculoasă implicarea politicului în sfera universitară, ministrul Mihnea Cosmin Costoiu a răspuns: „Continui să cred că decizia trebuie să aparţină universităţilor, iar mediul politic trebuie să sprijine în măsura în care poate să găsească soluţii pe care să le propună, financiare, administrative şi atât, nimic mai mult…”. Ar fi situaţia ideală. Dar de vreme ce cadrele universitare sunt implicate politic, primesc sarcini pe linie politică în legătură cu ce fel de atitudini să adopte faţă de diferitele situaţii. La observaţia unui coleg din presa de limbă maghiară referitoare la autonomie, ministrul Costoiu a adăugat: „Am spus «autonomia» în cadrul legii. Autonomia nu înseamnă anarhie. Autonomia înseamnă responsabilitate în primul rând, responsabilitatea respectării legilor în primul rând. Nu?, suntem în ţara asta, fiecare trebuie să respectăm legea şi rectorii şi senatele, trebuie respectate toate legile: şi ale învăţământului, şi ale finanţelor, şi aşa mai departe…”. Ministrul delegat pentru Învăţământul Superior şi Cercetarea Ştiinţifică a insistat să nu i se pună întrebări referitoare la UMF Târgu-Mureş. În acea zi avea programate întâlniri şi discuţii cu Consiliul de Administraţie al UMF, cu profesorii reprezentanţi ai filierei maghiare, cu profesori din filiera română, cu studenţii maghiari şi români. „Dar să ştiţi că nu este o întâlnire specială. Am acelaşi tip de întâlniri peste tot, în toate universităţile…”
Întâlnirea cu presa a fost programată în acea zi, la ora 17, la UMF Târgu-Mureş. La ora stabilită, în sală a fost doar prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMF. Ministrul Mihnea Cosmin Costoiu nu a terminat convorbirile cu reprezentanţii părţii magiare. După circa o jumătate de oră, în sală au apărut ministrul Mihnea Cosmin Costoiu, Szabo Bela, prodecanul Facultăţii de Medicină, liderul părţii maghiare, şi prorectorul Szilagyi Tibor. Szabo Bela a adus la cunoştinţa presei că nu li s-au satisfacut cererile, iar discuţiile purtate cu ministrul nu au dus la niciun rezultat. Recunoaşte că s-ar fi rezolvat şase puncte din cele şapte stabilite prin protocolul semnat cu ministrul Ecaterina Andronescu în 2012, dar punctul 7 prevede înfiinţarea liniei de predare în limba maghiară. Szabo Bela a declarat: „De mâine (vineri, 25 aprilie - n.r.) prorectorul şi porodecanul îşi vor prezenta demisiile, iar cei din funcţiile alese vor boicota şedinţele Senatului UMF, ale Consiliilor Profesorale şi ale Consiliilor Departamentelor. Au trecut trei ani de la apariţia Legii Educaţiei. Noi am apelat de fiecare dată la metode legale. Nu dorim să facem facultăţi separate, universităţi separate, ci să fie aceeaşi structură, cu departamente separate la linia maghiară”. După circa zece minute, cei doi profesori etnici maghiari s-au scuzat că au programată o întâlnire importantă şi nu pot rămâne în continuare, apoi au părăsit sala. Presa de limbă maghiară şi o parte a presei de limbă română au ieşit din sală după ei pentru a le lua declaraţii, timp în care conferinţa de presă a fost întreruptă. Ministrul Mihnea Cosmin Costoiu s-a declarat profund dezamăgit de decizia luată de cadrele didactice maghiare, de a demisiona şi de a boicota şedinţele forurilor de conducere ale UMF, considerând-o „profund greşită”, fiindcă, cu preponderenţă în mediul academic, dialogul este principala cale de rezolvare a unor divergenţe de interese şi opinii. „Punctul 7 din protocol prevede în primul rând acreditarea liniei de studiu în limba maghiară. E rezolvată. După, e decizia de înfiinţare a departamentelor. UMF n-a respins, ci a amânat luarea unei decizii. Eu nu cred că departamentele sunt problema. E o problemă falsă. Problema e în interiorul UMF şi trebuie discutat mai mult.” Ministrul delegat a arătat că din posturile solicitate de cadrele didactice maghiare şi care au fost scoase la concurs, nu au fost ocupate nici jumătate. Nu au avut oameni care să se prezinte la concurs, dar pentru înfiinţarea unei linii sau a unui department, separat, nu întrunesc condiţiile impuse de lege, în primul rând de legile europene. În caz că li s-ar accepta pretenţiile, UMF şi-ar pierde acreditarea şi asta va însemna că absolvenţii vor intra în posesia diplomelor de medici, dar care nu vor fi recunoscute. Nici atragerea de medici din Ungaria nu este o soluţie, în primul rând pentru că normele prevăd ca 70 la sută din posturi să fie ocupate de cadre didactice cu norma de bază la universitate, titularizate. „Dacă structurile universităţii nu vor funcţiona, vom interveni instituţional. Pot să funcţioneze şi pot să nu funcţioneze. Nu sunt afectate studiile în limba maghiară dacă nu sunt înfiinţate aceste departamente, iar studenţii n-au niciun fel de avantaj sau dezavantaj… Dacă vor fi înfiinţate imediat, departamentele nu vor putea funcţiona decât ca nişte structuri care să aibă o denumire. Ele însă vor fi goale de conţinut. Departamentele, vreau să înţelegeţi, nu sunt programe de studii, sunt nişte structuri administrative, structuri unde se întâlnesc nişte oameni. Departamentul nu este o nouă universitate în care linia maghiară să facă exclusiv ce vrea. Toate deciziile se aprobă de Senat, unde majoritari sunt români, şi oricum va fi nevoie de dialog pentru decizii tehnice”.
S-au ţinut de cuvânt
Cadrele didactice de limbă maghiară s-au ţinut de cuvânt, la 25 aprilie şi-au depus demisiile: Szilagyi Tibor, prorector, Frigy Attila şi Sipos Emese, prodecani la Facultatea de Medicină şi Facultatea de Farmacie. Sarcinile pe care le aveau atribuite au fost redistribuite de rectorul UMF altor cadre didactice.
Presa este vinovată!
Întrebându-l ulterior pe prof. univ. dr. Leonard Azamfirei în legătură cu evoluţia situaţiei, respectiv dacă s-a găsit vreo cale de conciliere cu cadrele didactice maghiare, acesta a afirmat că „la UMF nu este nicio problemă, totul este inventat de presă. Să se scrie despre UMF şi lucruri frumoase, realizări care se fac, nu despre altele”. Am înţeles că aceasta este o dorinţă a domniei sale, dar problemele ivite şi care persistă la UMF Târgu-Mureş nu le-a generat şi nici inventat presa. Cel puţin nu aia de limba română. Presa nu a făcut decât să mediatizeze situaţia care i-a fost prezentată şi care persistă de ani de zile la UMF.
Scriem şi din cele bune
În ziua de 16 mai 2014, la Facultatea de Medicină Stomatologică a avut loc un moment emoţionant. Într-un cerc mai restrâns, a fost comemorat cel care a fost pentru multe generaţii de studenţi prof. univ. dr. Lucian Ieremia, trecut la cele veşnice în urmă cu cinci ani. Cuvinte deosebit de alese şi emoţionante au rostit prof. univ. dr. Mariana Păcurar - decanul Facultăţii de Medicină Dentară, prof. univ. dr. Leonard Azamfirei - rectorul UMF Târgu-Mureş, dr. Mirela Gaston - preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti, fostă studentă a regretatului profesor, prof. univ. dr. Alexandru Monea - decanul Facultăţii de Medicină Dentară, prof. univ. dr. Ioan Nicolaescu - fost preşedinte al UMF şi senator, conf. univ. dr. Mircea Suciu, prof. univ. dr. Erika Mirr - prof. univ. din Tel Aviv şi alţii, iar în Aula Magna a Facultăţii a fost dezvelit un bust al celui comemorat.