Un plan de dezvoltare al oraşului Sfântu-Gheorghe, din anul 1928

În expunerea de motive care argumentează adoptarea Deciziei nr. 223/1928 a Delegaţiei permanente a Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, din 19 septembrie 1928, privind adoptarea „programului general de lucrări pe timp de 8 ani”, se spune: „art. 223 din Legea pentru unifi carea administrativă prevede ca fi ecare comună reşedinţă de judeţ în termen de doi ani de la intrarea în funcţiune a primelor consilii alese pe baza acelei legi, vor întocmi un program general de lucrări ce îşi propun a executa în curs de 8 ani, arătând şi mijloacele pentru realizarea acestui program”.
Pe baza acestei prevederi, Delegaţia permanentă a Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, în şedinţa sa din 19 septembrie 1928, a aprobat „programul general de lucrări pe timp de 8 ani” care, printre altele, prevedea: întocmirea planului de sistematizare a localităţii, dezvoltarea uzinei electrice „cu turbine pe râul Olt”, dezvoltarea alimentării cu apă potabilă „prin captarea unui nou izvor”, realizarea canalizării oraşului şi introducerea canalizării în „străzile exterioare” ale acestuia, „pardosirea străzilor principale ale oraşului - general Moşoiu, Regele Ferdinad, general Averescu, Ştefan cel Mare, Cuza Vodă, Regele Carol, Horia, Cloşca şi Crişan, Gării”, construirea unui nou local al primăriei, la parterul căruia urma să funcţioneze „cinematograful comunal”, construirea unei şcoli în cartierul Simeria, asigurarea „edifi ciilor instituţiilor publice ale oraşului”, realizarea „ambelor maluri ale pârâului Debren”, construirea unui abator comunal „cu instalaţiuni moderne”, construirea de „chioşcuri pentru afişarea publicaţiunilor”.
În documentul menţionat este motivată fi ecare lucrare prevăzută şi sunt stabilite priorităţile de realizare. Astfel, se precizează că „prima lucrare ce trebuie să fi e întreprinsă este planul de sistematizare care... este o lucrare matematică precis stabilită, care durează ani de zile şi care costă chiar milioane”. Urmează apoi „lucrări de trebuinţă indispensabile vieţii comunale, precum: iluminatul”, fi indcă „aşa cum este astăzi, uzina electrică nu poate prevedea şi satisface toate trebuinţele de iluminat ale comunei”. În rândul priorităţilor urmează „apeductul (reţeaua de distribuţie a apei potabile - n.n.), canalizarea, pavarea străzilor” şi celelalte lucrări prevăzute.
O bună parte din aceste lucrări au fost executate, până în anul 1940, o mică parte în perioada 1940-1944, altele între anii 1945 -1967 şi, cea mai mare parte, după anul 1968, când oraşul a devenit reşedinţa judeţului Covasna. Le place sau nu unor analişti şi istorici locali, adevărul este că cea mai dinamică şi complexă dezvoltare urbanistică a municipiului Sfântu-Gheorghe a fost între anii 1968-1989. Indiscutabil, au fost făcute şi greşeli, dar în bilanţul general realizările sunt cu mult mai mari şi benefi ce pentru destinul urbei noastre, la scară istorică.