V-aţi Convins, Încă Odată, Domnule Preşedinte?

Îmi pare rău că mă simt obligat, din nou, să-i amintesc domnului Preşedinte că, iată, după aproape 15 ani, trebuie să-i mai răspund o dată unei întrebări pe care mi-a adresat-o, colegi fiind pe atunci, în Camera Deputaţilor, din Dealul Mitropoliei. Era pe vremea în care „senatorul cu papion”, Csapo Jozsef, dădea tonul şi începea să clămpănească despre autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Din păcate, nimeni nu-l lua în seamă. Nărav românesc! Îi răspundeam atunci domnului Preşedinte, la întrebarea: „Ce vor ăştia?”, că ei, capetele înfierbântate din UDMR, nu atât omul simplu, Janos sau Peter, doresc o parte din Ardeal, sub chipul autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a Ţinutului Secuiesc. Cu alte cuvinte, o altă Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire!
Ei vor să uităm tocmai ce făcea Kossuth Lajos, pe la 1848-1849, când călăul neamului nostru a ucis peste 40.000 de români ardeleni şi au fost arse şi rase de pe faţa pământului 300 de sate, mănăstiri, biserici şi schituri.
Ei vor să fie şterse din memoria noastră tocmai „isprăvile” înaintemergătorilor capetelor înfierbântate de azi, pe timpul Diktatului de la Viena, când au tăiat şi au spânzurat, au ucis români nevinovaţi din Ip şi Trăznea, din Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, din Sărmaşu şi Moisei.
Ei vor o întoarcere a filelor istoriei la anii '50, pe timpul Regiunii Autonome Maghiare, de data aceasta sub chipul cosmetizat al autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. O întoarcere la vremea în care, dacă cereai „pâine” şi nu „kenyer”, erai invitat afară din prăvălie!
Probabil că domnul Traian Băsescu, atunci când i-am răspuns la acea întrebare, nu m-a crezut! Avea motive să mă suspecteze de subiectivism, deoarece, netrăind în Ardeal, nu avea de unde să le ştie pe toate acestea. Apoi, cele spuse de mine nu puteau fi învăţate din cărţile de istorie de după cel de-al Doilea Război Mondial, când România a căzut în zona de influenţă a Moscovei, deoarece din manualele „croite” de Roller lipseau aceste adevăruri, abil ascunse. Era pe timpul Regiunii Autonome Maghiare, în care 90% din funcţiile importante erau ocupate de maghiari!
Acum, la a XX-a ediţie a Universităţii de Vară a Tinerilor Maghiari de la Tuşnad-Băi, în judeţul Harghita, îmbrăcat cu un „laibăr” secuiesc, întâmpinat cu pancarte pe care scria „Autonomia”, domnul Traian Băsescu s-a convins singur cine sunt duşmanii României! S-a convins, cu câteva luni în urma, şi la Budapesta, unde cineva avea neobrăzarea, încălcând toate procedurile diplomatice, să îl întrebe, chiar în faţa şefului statului ungar, Solyom Laszlo: când va acorda România autonomie teritorială Ţinutului Secuiesc?!
Răspunsul a fost clar, indubitabil, demn de verticalitatea unui şef de stat: „NICIODATĂ!” (De acolo vin, şi fluierăturile, şi huiduielile neruşinate de la Tuşnad!). Am apreciat reacţia Preşedintelui şi am scris atunci că Traian Băsescu este primul preşedinte al României care nu s-a lăsat călcat în picioare de aceşti micimani, inşi fără ruşine, nişte cotarle care depăşesc orice bunsimţ! A fost primul dintre şefii de stat români, de după 1989, care le-a arătat obrazul, atunci când, în pofta lor hulpavă, săreau peste cal. Mai apoi, le-a spus-o verde în faţa, şi acolo, la „scăunaşi” acasă, cu prilejul unei vizite prin Secuime, scoţând Legea fundamentală a Ţării, Constituţia României, citindu-le celor care vor autonomii teritoriale pe criterii etnice şi refuză, pur şi simplu, să înveţe româna, limba oficială a Statului, Articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Deci, stat naţional, unitar şi indivizibil! Le-a repetat acest lucru, tocmai ca să bage la cap!
Ce şi cum au înţeles ei cuvintele- avertisment ale Preşedintelui? Prezent, cu ceva timp în urmă, de „Ziua Drapelului Naţional” la Miercurea-Ciuc, în cadrul unei vizite anunţate, nu inopinate, autorităţile administraţiei maghiare au boicotat prezenţa şefului statului acolo, pe pământ românesc, nu secuiesc! Pentru că pământul acesta- i pământul României! Să se ştie acest adevăr pentru totdeauna! Nu-i al unor „scăunaşi” obraznici şi rătăciţi! Să nu fie, cumva, confundat pământul românesc cu pusta maghiară! Ar fi o mare greşeală! Tocmai de „Ziua Drapelului Naţional”, mai-marii, mahării din UDMR şi din PCM, în frunte cu primarul Raduly Robert, au convocat o şedinţă „urgentă” a Consiliului Local din Miercurea-Ciuc, considerând- o mai importantă decât o vizită a şefului statului şi decât drapelul României! Ştiţi care a fost replica otrăvitului întru şovinism, primarul Raduly Robert? „Vizita lui Băsescu - a clamat el - mă lasă rece!”. Pentru că drapelul României (roşu-galben-albastru) nu este şi al lui, şi al trepăduşilor lui, ci doar steagul Ungariei (roşualb- verde), arborat peste tot, prin localităţile din Secuime! Dacă Preşedintele mai avea, cumva, îndoieli, la 18 iulie a.c. s-a convins, definitiv, cine sunt duşmanii României, ai statului naţional unitar şi indivizibil.
Invitat la Tabăra de Tineret a Universităţii de Vară de la Tuşnad- Băi, cuibul acela de vipere al fiecărui an, Traian Băsescu s-a convins, din nou, cine sunt cei care, pândind cu cuţitul la spate, sunt realii duşmani ai integrităţii teritoriale a României. În momentul în care, vorbind de autonomie, precizând că nu poate fi vorba despre vreo „autonomie cu paşaport pe teritoriul naţional al României”, că, în accepţiunea şefului statului, trebuie să existe „egală autonomie, la Odorheiu-Secuiesc, precum la Tulcea sau la Caracal”, un munte de huiduieli şi fluierături s-a prăvălit asupra Preşedintelui României. Gest nepermis, mârlănesc, golănesc, al tuturor micilor şi marilor horthyşti, vieţuind prin hăţişul de mitocănie de la „Tusnádfürdö” şi „Bálványos”. Gest grav, ireverenţios, la adresa Preşedintelui României, invitat acolo la un dialog! Aşa au înţeles ei să-şi cinstească oaspetele, care nu era doar un simplu cetăţean, ci Preşedintele Ţării? Fapt care l-a determinat pe Traian Băsescu să precizeze, prin furtuna de fluierături şi huiduieli, în mai multe „reprize”: „Să ştiţi că, dacă fluieraţi, vă mai spun o dată: «România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil ». România este stat naţional a cărui integritate teritorială nu poate fi afectată. Vă mai repet o dată articolul 1 din Constituţie, care spune aşa: «România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil». Sper că aţi înţeles!”. Şeful Statului Român a repetat pentru cei care, cu o „viziune greşită”, se cred aici, pe pământ românesc, în Ungaria Mare!
Te întrebi, în acest caz, dacă există, cumva, vreo deosebire între golanii suporteri ai echipei Ujpest Budapest şi aceşti, tot golani, care, vârând degetele în gură, fluieră, confundând o întâlnire prezidenţială cu un meci de fotbal! Adevărul se mai află şi în altă parte: cei care girează politic, an de an, acţiunile antiromâneşti din Secuime, sunt, de fapt, liderii de la Budapesta! Dovada-i prezenţa aici, de fiecare dată, a liderului FIDESZ - Orban Viktor!
Este cât se poate de clar că astfel de izbucniri sunt pregătite, minuţios, cu mult timp înainte. Declaraţiile incendiare ale lui Marko Bela („Ardealul nu este al românilor!”), ale popii Tokes Laszlo (care, cu orice prilej, incită la nesupunere civică, năzărindu-i-se, pe aici, un „genocid paşnic, fără sânge”!), ale altor lideri ai UDMR şi PCM, nu se poate să nu aibă urmări! Iată ce îi spunea Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, unui român: „Aţi venit pe capul nostru, pe Pământul Secuiesc! Nu vă este ruşine?”. Adică, românii, care „fură”, au venit „pe capul lor”! Să vedem ce porumbel zboară şi din gura lui Antal Arpad, primarul din Sfântu-Gheorghe: „Nu putem accepta că această atmosfera primitivă, antimaghiară, să se amplifice pe Pământul Secuiesc. (...)
Politicienii români fac azi pe Pământul Secuiesc exact ce a făcut Milosevici în Serbia!”. De ce este invocat Milosevici? Aţi ghicit! Ei vor, bineînţeles, aplicată, aici pe pământul românesc, „soluţia Kosovo”, a finlandezului Ahtisaari! Ei nu mai pot fără autonomia teritorială a „poporului secuiesc” pe „pământul secuiesc”. Drepturile pe termen lung pot fi dobândite, zic ei, doar prin autonomia Ţinutului Secuiesc. Folosesc orice prilej pentru a huli poporul român, dornici să fie aplicat planul amintit, printr-o autonomie secesionistă, unilaterală, ca în provincia Kosovo. Numai că, visându-se în „altă patrie”, noii grofi şi nemeşi de pe meleagurile unde este insultat şi calomniat IPS Ioan Selejan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei, care ponegresc bisericile româneşti, cu „cupolele în formă de ceapă”, uită că Ardealul nu-i Kosovo!
Ia să mai vedem ce şi cine gâgâie şi cotcodăceşte pe acolo, sub visul amăgitor al autonomiei Ţinutului Secuiesc! „Problemele maghiarilor vor fi soluţionate de maghiari în ţara-mamă (deci, nu în România, ci în Ungaria! - n.n.), Ţinutul de Sus, Ucraina Subcarpatică şi Voivodina, pentru că ei au acest drept. Autonomia este singura garanţie capabilă să ne ofere acest lucru. Solidaritatea născută acum aşează în prim-plan cea mai importantă cauză maghiară, cauza autonomiei maghiare, ce poate fi edificată peste tot în Bazinul Carpatic. (...) Este în joc importanţa europeană a naţiunii maghiare.” Ghiciţi cui aparţin aceste aserţiuni autonomiste? Tocmai senatorului Gergely Geza, cel aflat, sub guvernarea Tăriceanu, în fruntea unei agenţii naţionale strategice a României, cu un salariu scandalos de mare! La 4 iunie (ziua încheierii Tratatului de la Trianon), în dangăte de clopot, Gazda Zoltan, vicepreşedinte al PCM Covasna, cerând „dreptate istorică”, clama: „Revendicăm dreptul de autoguvernare!”. Simon Lehel, din partea Tinerilor Maghiari din România (EMI), senatorul Albert Almos, fost primar al municipiului Sfântu- Gheorghe, preşedintele filialei UDMR Trei Scaune de Jos, Mathe Sandor, reprezentantul Mişcării de Tineret 64 de Comitate, Balint Jozsef, viceprimar, au cerut, cu acel prilej, „autonomie şi dublă cetăţenie”, „pe acest pământ, care este al nostru”, sub intonarea „rugilor naţionale”. Să ne mai oprim la câteva elucubraţii ale unor „scăunaşi”. „Românii trebuie să înţeleagă că zadarnic sunt majoritari în ţară, atâta timp cât în judeţ trăiesc în minoritate” (Revesz Peter, student); „Ar trebui să fie atenţi şi cei care îşi vând locuinţele braşovenilor, în loc să le vândă celor de la Sfântu-Gheorghe” (...) „Şi la sate este la fel. Finalul va fi românizarea satelor” (Suto Rozalia); „O nouă formă de protest, dacă ar fi după mine: fiecare maghiar din România şi-ar suspenda activitatea, timp de două zile, pentru ca acest lucru să se resimtă şi la Bucureşti, nu doar să se râdă pe seama maghiarilor care nu fac altceva decât să organizeze mari adunări” (Bako Laszlo, elev). Bravo! Aşa „logică”, mai rar!
Referindu-se la poziţia demnă a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la Universitatea de Vară a Tinerilor Maghiari de la Tuşnad-Băi, organizată de o fundaţie din Ungaria, împreună cu Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, condus de Tokes Laszlo, fratele acestuia, Tokes Andras, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a folosit, sfidător şi arogant, un singur cuvânt: „Provocare!”. Cam pe aceeaşi strună „cântă” şi Sogor Csaba, cel care purta doliu pe culoarele Parlamentului, la 1 Decembrie, Ziua Naţională a României.
Te mai poţi mira, oare, în faţa spuselor acestor rătăciţi, cât timp unul, se pare vicepreşedinte pe la „Sed lex”, declară la „Realitatea”, imediat după fluierăturile şi huiduielile de la Tuşnad-Băi, dovedind că habar nu are despre situaţia alarmantă din Ardeal, despre istoria frământata a acestor locuri, că Băsescu face aceste declaraţii deoarece... „este în campanie electorală”. Lui nu-i este ruşine să afirme chiar că ar fi de acord cu autonomia teritorială. Insului, căruia îi cânta în strună şi o reporteriţă, îi pare că gestul Preşedintelui este „doar să placă românilor, deoarece are discrepanţă într-o zonă geografică!”. Calcă straşnic prin străchini şi Viorel Hrebenciuc, care pune cele petrecute la Tuşnad pe seama unor „calcule electorale”: „Băsescu i-a provocat pe tinerii maghiari adunaţi la Băile Tuşnad!”. Nu se lasă mai prejos nici Mircea Geoană: „A fost - zice el - o încercare a lui Băsescu de a învrăjbi comunităţile etnice din România, pentru a încerca să marcheze puncte, prin această tactică electorală, în zona electoratului românesc!”. Le amintim că aici nu mai este vorba de bani, de campanii electorale, ci despre ruperea Ţării! Doamne, multe cozi de topor mai sunt!
Aşadar, nimic nu mai este întâmplător! A fost să fie ca buba să plesnească la Tuşnad! Ei nu suportă adevărul. Ei au un singur scop: autonomia teritorială şi ruperea României! Este cât se poate de clar că nu drepturi, pe care şi le-au dobândit, cu prisosinţă, cer ei, ci numai şi numai privilegii şi autonomia teritorială pe criterii etnice a Ţinutului Secuiesc! Ei au întins coarda prea mult. Nepermis de mult! Nu se spune, oare, ca „răul profită de libertate mai mult decât binele”?
Domnule Preşedinte, în faţa neputinţei (sau a refuzului!) unora de a accepta un dialog, de trei ori aţi repetat, la Tuşnad-Băi, acolo, în acel înveninat cuib de vipere, Articolul 1 din Legea fundamentală a Ţării, Constituţia României, pe care UDMR a refuzat s-o semneze, s-o recunoască şi s-o respecte: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”! Asta s-o ştie! Constituţia unei ţări trebuie respectată! Le convine sau nu, să le-o spuneţi mereu, până vor băga la tărtăcuţă, că România nu-i un sat fără câini! Iar duşmanii, cărora mereu le vine, precum cămilei, să joace la mijlocul punţii, ar trebui să priceapă că odată această punte s-ar putea rupe, tocmai când lor le pare lumea mai dragă! Domnule Preşedinte, îi aveţi pe români de partea Dumneavoastră!