VIAŢA

Sub chipul vieţii din penumbră, călătorind pe-o cale strâmtă,
Urcăm spre piscuri de mister, către slăvitul Dumnezeu.
Cuvântul Său e-o rază sfântă, voinţă cu putere multă,
Îngemănată-n grai ceresc, peste limanul pământesc.

Trecând prin văi, suind prăpăstii, încremenind la voia sorţii,
Cădem sub valuri de păcate, răpiţi cu vorbele deşarte,
Bătuţi pe vânturile serii, striviţi în cumpăna-ndoielii,
Prin remuşcare suspinând, purtaţi de-al lacrimilor cânt.

Punând nădejde şi credinţă, căliţi în foc de pocăinţă,
Ne-acoperim cu-n semn ceresc, sub harul cel dumnezeiesc.
Suim cu greu spre marea ţintă, privind mereu ca-ntr-o oglindă,
Trecutul veşnic muritor, încondeiat de-al vieţii dor.