Vizită
Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele
Azi am lăsat ferestrele deschise
Şi Primăvara toată a intrat în casă,
Cu ochii ei de zâmbet şi de vise
Cu chipul ei de fată prea-frumoasă.
Şi n-aş mai vrea să plece niciodată,
Şi n-aş mai vrea să plece nicăieri;
Să fi e-o primăvară necurmată,
Să fi e-o primăvară fără „ieri”.
E-o zi cu soare alb şi cu lumină,
Cu cer de un albastru infi nit
Natura a început să îşi revină
Din somnul ce părea fără sfârşit.
Şi îmi plutesc acuma numai gânduri albe
Ca nişte nuferi pe un lac de nor,
În sufl et îmi răsar feresii în salbe
De-atâtea frumuseţi ce nu mai dor.
Azi Primăvara mi-a intrat în casă
Cu ochii ei de zâmbet şi de vise,
Cu chipul ei de fată prea-frumoasă
Căci i-am lăsat ferestrele deschise!
Adaugă comentariu nou