Zagon, o comună româno -maghiară

Privit dinspre drumul care străbate platoul neted ca o plăcintă, Zagonul se vede cam aşa: în dreapta, centrul de comună, satul Zagon; în stânga, satul aparţinător, Păpăuţi; între cele două localităţi, un deal masiv, în mare parte despădurit, în vârful căruia tronează trei antene de telefonie mobilă. Care au un rol în povestea noastră, veţi vedea.

„Oamenii l-au ales pe Kis, nu partidul sau etnia”

În piaţa centrală a celei mai mari comune din judeţul Covasna (aproape 6.000 de sufl ete), la doi paşi de Primărie, tot felul de târgoveţi îşi expun mărfurile pe tarabe. Chestii de îmbrăcăminte, mai ales. Cumpărători sunt puţini, mai mult gură-cască, dar târgoveţilor nu pare să le pese. Mai degrabă se bucură de soarele căliu al acestei primăveri întârziate.

„Târgul ăsta se ţine aici de vreo 200 de ani. Nimeni nu poate să le interzică, e o tradiţie pe care o respectăm”, ne explică primarul Kis Iosif (foto). La 60 de ani, Kis e la al treilea mandat de primar în Zagon. Într- un fel, e o performanţă, odată pentru că este o comună „grea”, cu multe şi complicate probleme, apoi pentru că, din punct de vedere etnic, populaţia Zagonului se împarte aproape egal între români şi maghiari. Poate cu un plus de un procent-două în favoarea românilor. A, şi mai sunt şi romii, cam 1.400, aceştia declarându-se, la recensământ, care români, care maghiari. Cu toate acestea, ungurul Kis a fost ales, apoi reales de două ori în fruntea Primăriei, fără emoţii. Cam 35 la sută dintre zagonenii români au pus ştampila pe Kis, la ultimele alegeri. Ceea ce mă face să cred că au ales omul, nu etnia. „Eu n-am pus niciodată problema etniei. Am prieteni, cumnaţi, cumetri români, ginerele meu e român. Secretara mea, de la cabinet, e româncă. M-au luat la întrebări unii, că de ce nu pun o unguroaică secretară, le-am spus să-şi vadă de treabă şi să mă lase-n pace, aici eu decid cu cine lucrez. Pe viceprimar, Nicolae Cosneanu, tot eu l-am impus, le-am explicat consilierilor - 10 unguri, 5 români, aşa au ieşit la vot - că e bine să fi e în această funcţie un român, ca să păstrăm balanţa din comună. Au înţeles, şi l-au ales în unanimitate. Eu le spun şi altora, din alte zone ale judeţului, luaţi exemplul Zagonului, cum punem noi problema, aici nu suntem şovini, naţionalişti. De aceea şi avem multe familii mixte. Încercăm să convieţuim aici în pace, de sute de ani, mai bine sau mai rău, aşa că n-avem nevoie de „indicaţii” din afară. În comună suntem şi din UDMR, şi din PCM, şi din PDL, şi din PSD, şi din PNL, şi din PC. Dar ne înţelegem, dincolo de partide, să facem ce e bine pentru comună. Eu puteam să candidez şi independent, tot aia era, oamenii l-au ales pe Kis!”, şi-a încheiat primarul „pledoaria”.

„Tornada din 1995 a făcut prăpăd”

L-am întrebat, din ce trăieşte Zagonul? Mi-a răspuns, sintetizez niţel, „din agricultură”. Nu din păduri?, m-am mirat, ştiind ce bogăţie forestieră era cândva în zonă. „Ei da, pădurile au fost o adevărată bogăţie, dar a venit tornada, furtuna aia teribilă din 1995, care a făcut prăpăd - spune Kis Iosif. Zeci de mii de hectare de pădure au fost puse atunci la pământ, în tot judeţul. La Păpăuţi, s-au pierdut cam trei sferturi din păduri. De suferit a avut, în primul rând, populaţia. Nu apăruse încă legea care permitea retrocedarea pădurilor, aşa că doborâturile, o cantitate colosală, au fost exploatate tot de stat. Când s-a făcut, în sfârşit, retrocedarea, oamenii au primit, acolo unde aveau cândva strămoşii lor păduri… păşuni! Aşa că singura speranţă a rămas în agricultură. Mai puţin în culturile de cartofi , porumb, grâu, că pământul e slab aici, şi mai mult în animale. Care s-au mai împuţinat şi ele, dar din alte motive. Oamenii mai au oi, ceva cai, puţine vaci, pentru că nu au unde valorifi ca laptele şi carnea. Nu sunt în zonă fabrici de procesare. Pentru ce să mai ţină atâtea animale, cum erau odată? Aşa că, din punct de vedere economic, Zagonul nu prea contează. Mai sunt - continuă primarul - câteva fi rme de exploatare a lemnului şi alte câteva comerciale. De aici şi multele probleme sociale, pentru că e foarte greu să găseşti un loc de muncă. Zagonul a ajuns să aibă, raportat la populaţie, printre cei mai mulţi asistaţi social (pe Legea 416) din judeţ! Vara mai e cum mai e, că sunt destui care pleacă să lucreze sezonieri. Chiar noi, Primăria, trimitem 400 de oameni, vara, în Ungaria, mai ales în agricultură şi construcţii, că avem o legătură acolo. În 3-4 luni câştigă destul ca să-şi întreţină familiile pe un an.”

Kis Iosif şi marile sale planuri

Cu toată situaţia asta nenorocită, Kis Iosif are planuri mari. După ce, în mandatele anterioare, a reabilitat drumul Zagon - Boroşneu, cu forţă de muncă locală, căminele culturale, şcolile, grădiniţele şi sediul Primăriei, a pornit proiectul de apă-canalizare. Cu fonduri de la Guvern. Care speră să fi e gata anul ăsta, inclusiv staţia de epurare. Pe Ordonanţa 7, a pornit reabilitarea terenului de fotbal, şi a terminat sala de sport. Din 2000 încoace, a reuşit să asfalteze 27 de kilometri de drumuri, a reabilitat două poduri şi a construit altele două, peste pârâul Zagon. Înainte de asta, şi de consolidarea malurilor, la orice ploaie mai mare, comuna era ruptă în două timp de câteva zile. A mai amenajat trei parcuri, inclusiv cel din jurul monumentului dedicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. Pentru toate a trebuit să se zbată primarul, să bată pe la uşi, în Sfântu-Gheorghe sau la Bucureşti, să obţină fonduri, pentru că resursele proprii ale comunei sunt subţiri. „Avem, pe hârtie - zice domnul Kis - cu hotărâre defi nitivă şi irevocabilă, încă din 2008, 3.400 de hectare de pădure. Doar 700 de hectare ni s-au dat, efectiv. Pentru restul, Direcţia Silvică tergiversează. Au tras de timp ca să mai exploateze ei acolo! Cred că la urmă vom primi nu păduri, ci păşuni! Vom încerca să solicităm daune financiare, să vedem. Am ambiţia asta ca, atunci când o fi să plec din Primărie, să ştiu că averea comunei e a comunei, şi nu e la alţii.”
Îl întreb ce e cu antenele de telefonie, pe care le-am văzut de departe. Râde şi-mi povesteşte cât s-a zbătut să-i convingă pe operatori să pună antene aici, pentru că localitatea era izolată, nu exista semnal. A reuşit mai întâi cu una dintre firme, le-a dat teren pe deal, iar când au văzut ceilalţi că pierd „trenul”, au venit singuri să-şi ofere serviciile! Iar acum au semnal de la aceste antene şi alte localităţi din jur, inclusiv oraşul Covasna!
Ce planuri mai are primarul? O grămadă. Reabilitarea Şcolii cu clasele I-VIII. Costă aproape 4 milioane de lei. Probabil, în aprilie va avea loc licitaţia. Reabilitarea drumului Păpăuţi - Comandău. Pe SAPARD. Documentele sunt pregătite. Introducerea de apă şi canalizare în Păpăuţi. Cu bani de la Ministerul Dezvoltării. Cel târziu în 2012, lucrarea va fi gata. În sfârşit, visul său mai vechi, să facă un complex, un adevărat centru cultural şi de divertisment. Există deja muzeul, numit după un fiu al comunei, scriitorul Mikes Kelemen. Care va fi completat cu un motel şi o popicărie. Toate în proprietatea Zagonului. „Va fi benefi c pentru comună. Leg şi turismul, şi sportul, şi cultura. Vreau să atragem turişti, pentru că zona e extraordinară. În 2-3 ani, cheltuielile cu investiţia vor fi acoperite”, mai spune, entuziasmat, primarul Kis Iosif.

Două biserici ortodoxe declarate monument istoric

Ce să mai adaugi despre bătrânul Zagon, atestat documentar încă din 1567? Poate doar că de locul acesta sunt legaţi şi scriitorul Domokos Geza, care a copilărit la bunici, şi celebra gimnastă Ecaterina Szabo, a cărei cameră-muzeu poate fi vizitată, în casa părintească, şi un foarte cunoscut, în perioada interbelică, inginer român, Constantin Nedelcu. Şi că, în Zagon şi Păpăuţi, există două frumoase biserici ortodoxe vechi, construite cu câteva sute de ani în urmă şi declarate monumente istorice, dar şi două locaşuri de cult mai noi, în care se slujeşte la fi ecare sărbătoare Sfânta Liturghie.