ZIUA EROILOR NEAMULUI LA COVASNA

După ce au prăznuit în sfântul lăcaş de cult sărbătoarea Înălţării Domnului, hramul Bisericii din Covasna - Voineşti, clopotele au sunat din nou şi enoriaşii, împreună cu preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă, preşedinte al Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” din localitate, s-au adunat în faţa Monumentului Ostaşului Român din Piaţa Eroilor pentru a aduce un omagiu celor ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea neamului.
În faţa monumentului pe care sunt înscrise numele eroilor covăsneni, căzuţi în cele două mari războaie mondiale, au venit: prefectul judeţului Covasna, Marius Popica, primarul oraşului Covasna, Thiesz Janos, consilieri locali, elevi, profesori şi reprezentanţi ai instituţiilor din localitate.
Ceremonia a început cu intonarea Imnului Naţional „Deşteaptă-te române!”, s-a oficiat apoi o slujbă religioasă pentru pomenirea celor care au murit „pentru Neam şi Ţara lor”, după care s-a intonat Imnul Eroilor - „Presăraţi pe-a lor morminte”, pe ritmurile căruia coroanele de flori au fost depuse pe soclul monumentului.
Despre semnificaţia acestei zile, de două ori sfinte pentru români, a vorbit prefectul judeţului Covasna, Marius Popica, menţionând că Neamul Românesc îşi datorează existenţa acestor eroi care, la fel ca Brâncovenii, prin jertfa lor pot fi consideraţi martiri, dându-şi viaţa nu numai pentru Patrie, ci şi pentru credinţa strămoşească.
Un moment emoţionant, aplaudat de cei prezenţi, a fost prezenţa domnului Gheorghe Cojocaru, veteran de război, în faţa monumentului. Moşul Gheorghe Cojocaru, despre care un amplu reportaj a apărut în „Condeiul ardelean” în vara anului trecut, are peste 90 de ani şi este ultimul veteran de război din oraşul Covasna.
Patriotismul românesc nu a însemnat niciodată ură împotriva altor neamuri, ci numai o datorie sfânta faţă de neamul în care Dumnezeu a rânduit să ne naştem. Lucian Blaga spune: „Niciun popor nu este atât de decăzut încât să nu merite să te jertfeşti pentru el, daca îi aparţii cu adevărat”.
Să le aprindem eroilor noştri o lumânare şi să-i rugăm să ne ierte pentru că nu ştim să le urmăm exemplul, pentru că nu mai înţelegem azi sensul luptei şi jertfei lor, renunţând atât de uşor la dragostea de Patrie, ca la o haină învechită.
Pentru ei, dacă nu pentru noi, avem datoria să redevenim patrioţi, să ne iubim Ţara şi Neamul şi Credinţa, iar Drapelul Românesc să fie înfăţişat neîncetat tinerei generaţii. Să înţelegem din jertfa lor, a bunilor şi străbunilor noştri, că lupta pentru unitate şi neatârnare trebuie dusă până la capăt, chiar cu preţul sacrificiului suprem.

Categorie: