Viaţa creştină

Cartierul „Vale”, numit şi „Valea Topliţei”, este situat în municipiul Topliţa, judeţul Harghita, de-a lungul şoselei Topliţa - Borsec. Prima atestare documentară a cartierului o găsim de abia în anul 1913, dar cu siguranţă aici locuiau demult români.
În ceea ce priveşte evoluţia demografi că, în anul 1966 erau, în acest cartier, 1.573 de români; în 1977, 1.741 români; în 1992, 1.741 români. În anul 1997, potrivit statisticii efectuate de preotul paroh Constantin Cojocaru, erau: 329 de familii ortodoxe, însumând 1.066 credincioşi; 25 familii de unguri, 60 de persoane; 5 familii de neoprotestanţi, 22 de persoane. La începutul anului 2009, prin acţiunea de binecuvântare a caselor credincioşilor, am înregistrat un număr de 320 de familii de creştini ortodocşi, însumând un număr aproximativ de 1.000 de credincioşi.
Potrivit Procesului Verbal de înfi inţare a Parohiei, din 29 martie 1996, această unitate a început să-şi desfăşoare activitatea începând cu 1 februarie 1996, paroh fi ind numit preotul Constantin Cojocaru. Această parohie a fost constituită prin rearondarea Parohiei Topliţa I. Trebuie precizat faptul că, până în anul 1994, în municipiul Topliţa funcţionau doar două parohii. Pentru început, părintele Constantin Cojocaru a slujit la Biserica Parohiei Topliţa I, împreună cu preotul paroh Ilie Pintea († 2004). Părintele Pintea şi-a exprimat dorinţa înfi inţării Parohiei Topliţa III - Vale, gândindu-se la credincioşii care trebuiau să parcurgă, mulţi dintre ei, mai bine de 5 km până la biserica din oraş.
Parohia se întinde pe o distanţă de 6 kilometri. Din centrul municipiului Topliţa până la începutul parohiei sunt 2 kilometri.
La început, slujbele bisericeşti s-au ofi ciat într-o capelă amenajată într-o casă ţărănească ce aparţinea familiei Gheorghe Buruş.

„Cunoaşte-te că eşti îndoit şi ai urechi îndoite, sensibile şi înţelegătoare, pentru că şi sorii sunt îndoiţi şi, la fel, lumina este îndoită, sensibilă şi spirituală. De-i vezi pe aceştia vei fi om, cum a fost creat omul la început. Dar dacă vezi soarele sensibil, însă nu şi pe cel spiritual, eşti, neîndoielnic, pe jumătate mort” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Imne”).
Oare noi, cei de astăzi, suntem ca slăbănogul din Sfânta Evanghelie, sau jumătate morţi? Vom vedea în cele ce urmează:

În această duminică, marii predicatori subliniază biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor curselor şi necazurilor ce s-au abătut de-a lungul istoriei asupra Bisericii.
Şi în zilele noastre, Biserica se confruntă cu unele provocări, dintre care amintim: dizolvarea familiei, relaxarea generală a moravurilor, dispariţia învăţăturii religioase, nivelarea indivizilor, afi rmarea de sine, aroganţa, dispreţul, umilirea aproapelui, suicidul (sfârşitul cavaleresc), apărarea dreptului minorităţii în defavoarea majorităţii, acordarea de credite pentru toţi pentru adormirea conştiinţei, centralizarea în favoarea statului (asumarea de către stat a responsabilităţilor personale ale indivizilor).

Postul Mare, sau Postul Paştilor, este perioada de pregătire pentru Sfânta Înviere a Domnului. Cel mai adesea este asemănată cu o călătorie duhovnicească înspre săptămâna Patimilor şi Înviere. În această perioadă liturgică a Triodului, se îmbină cele două feluri de postire, ascetic şi total, în vederea unirii dintre creştin şi Hristos cel înviat.
Scopul iniţial al postirii dinaintea Sfi ntelor Paşti a fost acela de a-i pregăti pe catehumeni să intre în biserică de Înviere, după ce erau botezaţi.