Pribeag pe căile fugare De-apururea eu rătăcesc Sub fulgerile veşniciei… Deasupra mea e negru cerul Întunecat de-al meu păcat În pulbere mă prăbuşesc.
Eu l-am ucis pe Abel, eu, În ora grea de nebunie, Eu cel mai rău, eu l-am ucis… Plutea spre ceruri fumul jertfei Tămâia rugăciunii sale Se înălţa spre Paradis.
Eu beat de ură l-am lovit Şi sângele mă urmăreşte Nevinovatul glas mă cheamă Mă strigă Abel din ţărână, În zori de zi şi-n miez de noapte L-aud şi tremur când vorbeşte. Read more about Strigătul lui Cain
Din ţara zbuciumată de patimi şi păcat, Mă-ntorc din nou la Tatăl, slăvitul Împărat. Greşit-am scump Părinte, adesea Te-am uitat, Nerespectând mesajul şi sfatul minunat.
Când glasul Tău mă cheamă din depărtate zări, Aud freamăt în suflet şi murmur de cântări. Sosesc încet dar sigur la casa părintească, Înveşmântat în lacrimi şi mantie de ceaţă.
Te văd în faţa porţii cu chipul cald şi bun, Iertând trecutul negru şi faptele de scrum. Cunosc a ta iubire, caut înţelepciunea, Sorbind taina credinţei ce-nseninează lumea. Read more about ÎNTOARCEREA ACASĂ
Dragostea rabdă-ndelung, Prin ea la bunătate ajung, Cei ce nu pizmuiesc Şi nu se trufesc. Dragostea nu se laudă, Folosul său nu-l caută, Răul nu gândeşte, Mânia urăşte. Nedreptate nu face, Adevăru-i place. Multă nădejde are, Răbdarea îi mare. Suferă-n nevoi, Se-ncrede în noi. Read more about Puterea dragostei (I Corinteni XIII, 4-8)
Pe cerul Bisericii, mari luceferi stălucesc, Cu parfumul vieţii lor pe Hristos mărturisec. Sunt focare de lumină, izvoare duhovniceşti, Apărătorii dreptei credinţe, mari dascăli dumnezeieşti.
În unitatea slujirii, crezul lor a fost iubirea, Dreptatea şi bunătatea, ce-aduc lumii fericirea. Prin muncă şi rugăciune, adorând pe Dumnezeu, Trei păstori de suflete, ne-o călăuzi mereu.
Avându-i mijlocitori către Tronul cel ceresc, Vom ieşi biruitori din ispite şi nevoi. Pe învăţătorii lumii: Vasile, Grigorie şi Ioan, Read more about SFINŢII TREI IERARHI
Într-un amurg de toamnă-nsângerată De-un soare ce murea în asfinţit Femeea-ndoliată, Pe drumul meu de „jertfă” s-a oprit.
M-a luat de mâini în seara plumburie Şi-aşa cum stam ca „robul” s-o ascult, Îmi zise cu tristeţea ce sfâşie: Nu ştii? Sunt visul tău de cununie Pe care eu l-am adormit demult…
Şi soarele murise iar din zări, Ca din morminte-n veci nedescuiate La glasul prieteniei îndoliate Soseau ţipând şi-adânci chemări… Read more about Într-un amurg de toamnă
Din proorociile înalte, ce-s aşternute-n Sfânta Carte, Răsare-o zi de bucurie, înveşmântată-n veşnicie. E praznic mare, luminos, coboară Soarele Hristos, Venind în lume, Prunc curat, cu chip senin, nevinovat.
O stea strălucitoare-n cer, tresare astăzi ca şi ieri, Umbrind cu dulce-ai revărsare, pământu-ntreg, pe fiecare. Se văd sosind din depărtare, cuprinşi de-o mistică chemare, Trei crai străini, purtaţi de dor, spre leagănul izbăvitor.
Mângâietorul săracilor, părintele orfanilor, A fost Ierarhul Nicolae, în Mira Lichiei arhipăstor. Pentru viaţa sa curată şi multele sale binefaceri, Dumnezeu i-a dat darul uimitoarelor minuni.
Fiind bun, blând, milostiv, iertător şi venerat, Din mrejele păcatelor trei fecioare a salvat. Prin rugăciuni stăruitoare, de valuri ameninţătoare, A ferit corăbierii surprinşi de furtună pe mare. Read more about SFÂNTUL IERARH NICOLAE
Nesimţirea prostiei din vârful puterii E oarbă şi surdă la glasul durerii Şi tăcerea din minte umilă şi mută Va face viaţa mai grea şi mai slută.
Iar frica de gândul că sunteţi fricoşi Vă face mai slabi şi laşi, ticăloşi. Tu, Iancule dragă, de-acolo de sus Priveşte-i cu silă pe-acei ce-o vorbă n-au spus,
Atunci când icoana ta a fost spânzurată Cu patima urii de-o minte spurcată. Şi dă-le de veste la Ţebea când vin Că nu sunt vrednici să se-nchine la al tău mare destin. Read more about IANCULE DRAGĂ
