Pribeag pe căile fugare De-apururea eu rătăcesc Sub fulgerile veşniciei… Deasupra mea e negru cerul Întunecat de-al meu păcat În pulbere mă prăbuşesc.
Eu l-am ucis pe Abel, eu, În ora grea de nebunie, Eu cel mai rău, eu l-am ucis… Plutea spre ceruri fumul jertfei Tămâia rugăciunii sale Se înălţa spre Paradis.
Eu beat de ură l-am lovit Şi sângele mă urmăreşte Nevinovatul glas mă cheamă Mă strigă Abel din ţărână, În zori de zi şi-n miez de noapte L-aud şi tremur când vorbeşte. Read more about Strigătul lui Cain
Într-un amurg de toamnă-nsângerată De-un soare ce murea în asfinţit Femeea-ndoliată, Pe drumul meu de „jertfă” s-a oprit.
M-a luat de mâini în seara plumburie Şi-aşa cum stam ca „robul” s-o ascult, Îmi zise cu tristeţea ce sfâşie: Nu ştii? Sunt visul tău de cununie Pe care eu l-am adormit demult…
Şi soarele murise iar din zări, Ca din morminte-n veci nedescuiate La glasul prieteniei îndoliate Soseau ţipând şi-adânci chemări… Read more about Într-un amurg de toamnă
