Cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci este Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, numărându-se între praznicele împărăteşti. În această zi sărbătorim, de fapt, amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci, şi anume: 1. aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
Prima mare sărbătoare religioasă din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie, este Naşterea Maicii Domnului, numită în popor şi Sfânta Maria Mică - 8 septembrie, pentru a fi deosebită de Adormirea Maicii Domnului, de la 15 august, sau Sfânta Maria Mare. Începem anul bisericesc împreună cu Maica Domnului şi-l sfârşim cu Maica Domnului. Suntem, an de an, sub acoperământul şi ocrotirea Sfi ntei Fecioare Maria.
Însuşi Hristos l-a numit pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fi ind cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie şi cel dintâi dintre profeţi. Sfânta Scriptură ne relatează că s-a născut în chip minunat din părinţi înaintaţi în vârstă, respectiv Zaharia şi Elisabeta. După ce s-a zămislit în pântece, Maica Domnului, care avea şi ea în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, i-a făcut o vizită Elisabetei.
Maica Domnului este cea mai înaltă sfântă dintre toţi sfi nţii Bisericii Ortodoxe, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Este o sărbătoare spre care ne pregătim cu post de două săptămâni. Când a binevoit Hristos Dumnezeu să o mute din viaţa aceasta trecătoare la bucuria veşnică, a înştiinţat-o cu trei zile înainte prin înger. Maica Domnului a primit cu bucurie această veste şi s-a dus în Muntele Măslinilor pentru a se ruga.
Prin credinţă, fapte bune şi duioasă rugăciune, Vedem lucruri minunate, luminate de-o minune. Mântuitorul Iisus Hristos, Soarele veacurilor, La faţă S-a schimbat, mergând într-un munte înalt.
Proorocii Moise şi Ilie concomitent au apărut, Fiind mărturie vie a Vechiului Legământ. Petru, Iacob şi Ioan, stând cu faţa la pământ, Cu dragoste nesfârşită pe Domnul L-au preamărit.
Glasul Tatălui ceresc printre nori s-a auzit, Binevoind a vesti pe Fiul Său Cel iubit. Să fi m oneşti şi iertători, sorbind raze din Tabor,
Înainte de Patimile Sale, Hristos a luat cu Sine pe trei dintre ucenicii Săi şi S-a urcat cu ei pe Muntele Tabor. Cei trei apostoli care s-au urcat cu Domnul nostru Iisus Hristos pe munte erau: Petru - pentru că tocmai mărturisise adevărul în dumnezeirea Sa; Iacov - căci a fost primul care a murit pentru Hristos; Ioan - care a făcut să răsune, ca „fi ul al tunetului”, teologia Cuvântului întrupat.
„Pentru păcatele noastre suntem orbi, însă pentru cele ale aproapelui nostru avem vedere ascuţită.” (Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul) „Cel ce judecă înainte de venirea lui Hristos este antihrist, pentru că răpeşte dreptul lui Hristos.” (Sfântul Cuvios Atanasie Sinaitul) „Cel ce varsă lacrimi cu căldură pentru păcatele aproapelui, se tămăduieşte pe sine de toate acelea ce le-a plâns la fratele său.” (Sfântul Simeon Metafrastul) „De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fi ind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufl etele noastre. (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
Începând de Duminică, 1 august, şi până la 15 august, creştinii ortodocşi se vor afl a în Postul Adormirii Maicii Domnului (popular Postul Sânta Mariei), care precede praznicul Adormirii Maicii Domnului din ziua de 15 august.
Pe bolta bisericii străluceşte-o mândră stea, Este cea plină de har, Sfânta Fecioară Maria. Maica Solului ceresc, nădejdea creştinilor, Uneşte cerul cu pământul în curgerea veacurilor.
Cuvântul lui Dumnezeu chip omenesc a primit, Din preacuratul său trup cu vrerea Duhului Sfânt. Fiind lauda fecioarelor şi altar duhovnicesc, Îngerii-o slăvesc în cer, oamenii o fericesc.
Bolnavilor e alinare, săracilor ocrotitoare, Model demn de vieţuire, tuturor sprijinitoare. Prin rugăciuni stăruitoare s-o preamărim cu dragoste,
„Ştii tu ce mare dar ne-a făcut Dumnezeu dându-ne dreptul să-I vorbim în orice oră, în orice moment şi oriunde ne-am găsi?” (Bătrânul Porfirie)
„Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându- I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ
Comentarii recente