23 aprilie †) SFÂNTUL MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ

„În inima Levantului, în părţile Paflagoniei, este o vestită biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi numită Fratrinomul. Şi fiind aceasta odinioară aproape ruinată, iar locuitorii ţinutului aceluia puţini şi săraci, nu se găsea nimeni s-o dreagă şi s-o înnoiască. Iată însă că o ceată de copii luaseră obiceiul să se joace în locul acela pustiu şi părăsit, iar printre aceştia se afla şi unul mai pirpiriu şi mai sfios din fire, pe care totdeauna ceilalţi îl biruiau şi făceau haz pe seama lui, necăjindu-l foarte. Iar bietul copil, sătul să fie mereu învins şi umilit de tovarăşii săi de joacă, întoarse într-o bună zi privirile înlăcrimate către acea biserică a Sfântului Gheorghe, rugându-se aşa: «Sfinte Gheorghe, bunule, ajută-mă să biruiesc şi eu măcar o dată, şi-ţi voi aduce în biserică o bunătate de plăcintă, cum ştie mama să facă». Şi deodată prinse copilul a obţine biruinţă după biruinţă în jocurile cele copilăreşti, de nu le venea celorlalţi să-şi creadă ochilor! Deci, plin de mare bucurie şi recunoştinţă, dădu fuga acasă şi se rugă de mamă-sa să-i facă o plăcintă pentru a o dărui Sfântului Gheorghe, după cum îi făgăduise. Înduioşată de rugăminţile copilului, dar având şi mare evlavie la Sfântul Mucenic, femeia făcu o plăcintă de-ţi lăsa gura apă, iar copilul se grăbi să ajungă cu ea caldă dinaintea altarului. Dar trecând pe acolo nişte negustori şi intrând să se închine în biserică, se îmbiară să mănânce plăcinta cea bine mirositoare, sub cuvânt că Sfântul n-are trebuinţă de bucate pământeşti. «S-o împărţim şi s-o mâncăm noi, iar în locul ei să punem tămâie, ca să fie de cinstirea Sfântului!» Şi aşa făcură. Numai că, terminând de mâncat şi voind să iasă din biserică, nu mai dibuiau uşile, care se făceau mereu ca zidul dinaintea lor. Şi speriaţi, oamenii prinseră a se ruga şi puseră la altar câte un ban de argint, dar calea tot nu le fu deschisă. Apoi puseră câte un ban de aur, iar în cele din urmă câte-o pungă întreagă, şi numai atunci putură să iasă, ducându-se într-ale lor. Şi cu bănetul acela s-a început, zice-se, înnoirea acelui sfânt lăcaş, mai frumos decât fusese vreodată, căci auzind de acea minune, mulţi dreptcredincioşi săriră într-ajutor, nu numai din ţinutul acela, ci şi din cele învecinate.
Iar în acea biserică semne şi minuni nenumărate s-au săvârşit de-a lungul vremii, arătând puterea şi cinstea întru care Sfântul Gheorghe e ţinut de Dumnezeu şi reamintind veşnic că puritatea copilăriei e temei de sfinţenie şi cheie a împărăţiei cerurilor.” Amin.
(Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfantul-gheorghe/o-minune-sfantului-gheorg...)