26 iulie +) SFÂNTUL CUVIOS IOANICHIE CEL NOU DE LA MUSCEL (ARGEȘ)

Acest cuvios plăcut al lui Dumnezeu s-a născut din părinți evlavioși, trăitori în ținutul Muscelului. Din fragedă tinerețe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărțit de toate plăcerile și ispitele lumii deșarte și s-a retras în Mănăstirea Cetățuia - Negru Vodă, de pe Valea Dâmboviței, unde s-a călugărit și a deprins, de la părinții îmbunătățiți ai așezământului, primele reguli ale vieții ascetice. A cunoscut pe mulți dintre sihaștri care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, una din văile ce înconjoară mănăstirea era numită Valeea Chiliilor, așa cum și astăzi păstrează această denumire.
A fost un sfătuitor al Marelui Voievodului Mihai Viteazul, care după bătălia de la Călugăreni a poposit trei luni în Cetățuia lui Negru Vodă.
Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viață al călugărilor iscusiți, luând binecuvântare, s-a retras într-una din peșterile Muntelui Negru Vodă, unde s-a nevoit 37 de ani, din 1601 până la adormirea sa în anul 1638.
În timpul nevoinței sale în peștera de lângă mănăstirea actuală, era căutat pentru sfat de Voievodul Matei Basarab, de boierii și de curtenii acestuia.
Petrecând multă vreme în rugăciune și aspră nevoință, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut. Cunoscându-și dinainte sfârșitul, minunatul părinte Ioanichie și-a încustrat anul trecerii la cele veșnice - 1638 - pe peretele peșterii sale, apoi culcându-se pe patul de piatră și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Un murmur de rugăciune a umplut muntele, în ziua de 26 iulie 1638, când cuviosul a adormit întru Domnul. Acest murmur se aude și azi de cei ce urcă spre biserica Cetățuii. Firea necuvântătoare i-aslujit, căci un păianjen i-a țesut deasupra trupului o pânză, ca un epitaf. Așa, moaștele sfântului, au rămas mulți ani.
Din rânduială dumnezeiască, moaștele lui s-au aflat în anul 1944 de către egumenul schitului Pimen Barbieru și de monahul Isidor, care observând grota suspendată pe munte, s-au coborât pe o frânghie și astfel au descoperit pe Cuviosul. În timpul comunismului s-a dat dispoziție să fie îngropate moaștele Sfântului în cimitirul mănăstirii.
După 1990, Biserica recăpătând libertatea de a-și manifesta misiunea în rândul credincioșilor, starețul reînființatei Mănăstiri Cetățuia - Negru Vodă, împreună cu tot soborul, au redescoperit moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul și le-au reașezat spre închinarea credincioșilor în biserica mare a mănăstirii. Astăzi ne putem închina la acest odor din Valea Chiliilor, din care ies mulțime de minuni, unele consemnate de viețuitorii mănăstirii, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.
În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Sfântul Cuvios Ioanichie este considerat un sfânt ocrotitor al familiilor și un mijlocitor al acelora ce vor a avea copii.
Din multele minuni săvârșite de Sfântul Cuvios Ioanichie amintim de tămăduirea minunată a unui copil bolnav de leucemie, a unor suferinzi de cancer, deschiderea graiului unor copii, redarea liniștii și alungarea vrajbei din casele acelora ce ajunseseră la divorț, precum și mijlocirea în rugăciune a celor ce mult și-au dorit a avea prunci, însă chiar medicii au fost neputincioși la cererea lor, dar să nu se uite că ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.
Sfinte al lui Dumnezeu Ioanichie, ne rugăm ție să avem în casele noastre binecuvântarea lui Dumnezeu, spor în cele ale noastre, pace și înțelegere. Ție ne rugăm ca fiii noștrisă fie înțelepți, cu dragoste față de părinți, ascultători și sprijin în bătrânețele noastre.
Să ne dai sfat și ajutor în vreme de ispită, de necaz și boală. Așa cum pe alții ai tămăduit, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, așa tămăduiește-ne și pe noi de neputințe. În vreme de primejdie ne întărește și ne apără.
Tu, cel ce ai cinstit pe Maica Domnului, apără dimpreună cu Dânsa și casele, familiile, rudeniile, prietenii și cunoscuții noștri. Minunile tale să le arăți și peste noi așa cum ai făcut de veacuri cu cei ce s-au rugat ție. Ne încredem în ajutorul tău și-ți cerem să fi mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru ca cererile noastre să își afle răspunsul. Amin!